Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a inaugurat săptămâna trecută la Alba Iulia un cartier de 125 de case pentru familiile implicate în procesul de strămutare din planul de exploatare minieră. RMCG a investit 32 de milioane de dolari în acest cartier, deşi acordul de mediu pentru demararea proiectului nu a fost încă emis. Evaluarea a fost suspendată de fosta guvernare, iar o serie de ONG-uri, precum SOROS Foundation România sau Alburnus Maior, dar şi aproximativ 15 familii vizate de acest proiect se opun cu vehemenţă exploatării miniere de aur şi argint din Apuseni.
Ceremonia oficială prin care primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, a primit lista cu familiile strămutate din Roşia Montană s-a desfăşurat, pe 27 mai, chiar pe una din străzile noului cartier Recea. Prezenţi la faţa locului – primarul Roşiei Montane, Eugen Furdui, directorul general al RMGC, Dragoş Tănase, înalte feţe bisericeşti, care binecuvintează noua comunitate, şi desigur, familiile care au acceptat oferta şi au părăsit Roşia Montană.
Strămutaţii organizează şi un program artistic, astfel că evenimentul se transformă în scurt timp într-o sărbătoare câmpenească, însoţită de mititei, grărare şi multă pâine, cum e obiceiul în Ardeal.
Toată lumea pare fericită. Din senin, plouă cu laude la adresa companiei, atât din zona politică, prin vocea vice-preşedintelui PD-L Mircea Hava, cât şi din partea Înalt Prea Sfinţiei Sale Arhiepiscopul Andreicuţ de Alba Iulia, care, într-un mod mai mult sau mai puţin subtil, lasă să se înţeleagă faptul că aşteaptă să fie ridicată şi o biserică în zonă, fără a specifica însă cui îi va reveni datoria nobilă de a finanţa construcţia.
Strămutaţii: „Cum să nu fim mulţumiţi?”
Nu lipsesc mulţumirile celor care au ales să se mute „la oraş”. Centrul scenei din faţa mulţimii e ocupat minute în şir de Petru Botar, un localnic mulţumit peste măsură de noua casă în care el şi familia sa urmau să se mute.
Reprezentanţii presei centrale sunt invitaţi apoi în casele a doi dintre cei mai noi cetăţeni albaiulieni. În prima, proprietarul trebăluieşte cu spor. Pune gresie în bucătărie. A doua casă, a lui Petru Toderaş, are trei camere şi o baie la etaj, living, bucatărie şi o altă baie la parter, plus subsol. În timp ce-şi prezintă noua casă, Toderaş povesteşte că, deşi contractul e confidenţial, el nu se teme şi spune ce anume a semnat.
„Sunt foarte mulţumit. Cum să nu fiu? Dumneavoastră nu aţi fi mulţumiţi să vă dea cineva o casă ca asta plus terenul de 813 mp cu 55.000 de euro?”, spune Toderaş, lăsând cu gura căscată reporterii din Capitală.
„Eu am avut la Roşia două proprietăţi, din care una a intrat în proiect. Am primit pe aceea între 7 şi 8 miliarde (lei, n.r.) de la Gold. Din acei bani am dat o parte pentru casa asta în care o să stea copii mei. Eu o să rămân în Roşia”, explică Toderaş, adăugând că i-au mai rămas şi „ceva” bani, sumă pe care refuză însă să o divulge.
„Se opun unii care n-au călcat niciodată în Roşia”
Petru Toderaş a fost miner în Roşia Montană, iar acum e pensionar. După ce a muncit peste 30 de ani în mină, s-a ocupat şi de anumite aspecte ale proiectului topografic la RMGC. Ştie tot ce mişcă în Roşia.
„Ştiţi ce mă deranjează? […] Că se implică tot felul de oameni care nu ştiu nimic de proiect. Şi cei de la Alburnus Maior, şi cei de la Academia Română, mai ales oamenii care nu au călcat niciodată în Roşia. Mulţi nu ştiu cum o duc oamenii acolo şi spun doar că cianura omoară. Până acum de ce nu a murit nimeni? La Baia de Arieş s-a lucrat tot cu cianură timp de 20 de ani. E plin de broaşte în iazul de decantare de la Brăzeşti la Baia şi mina a fost închisă abia în 2004”, susţine Toderaş, odată rămas în urma grupului.
Cei rămaşi în Roşia sunt măcinaţi de suspiciuni
Oamenii rămaşi în Roşia Montană acceptă cu greu să vorbească. Două femei din centrul istoric, care nu a fost afectat de strămutări, spun că acţiunea de strângere a semnăturilor prin care majoritatea celor din zonă şi-au dat acordul pentru proiect este fictivă.
„Noi stăm cu picioarele pe aur greu aici! Iar ei… Ei vor să ni-l ia”, exclamă, cu regret şi cu frică, parcă, doamna Lenuţa, singura care îşi dezvăluie numele. „Bine spunea cineva pe vremuri că Roşia Montană o să ajungă o groapă de nisip”, suspină din nou Lenuţa. Cealaltă femeie, mult mai rezervată, aprobă dând din cap cele spuse de vecina ei… Aceasta din urmă povesteşte că fiul ei a muncit la mină câte 8 ore pe zi la suprafaţă şi câte 6 în subteran, în funcţie de program.
Şi.. Cât câştiga? „Păi nu câştiga rău. Vreo 15 milioane şi bonuri de masă, dar l-au dat afară, că s-a închis mina”, explică Lenuţa, privind în jos, la nisipul din marginea scărilor de piatră pe care stă. „Au închis tot aici şi au zis că nu e profitabil”, adaugă femeia trecută de mult timp de anii tinereţii.
Fundaţia SOROS se opune cu vehemenţă
Fundaţia SOROS este şi ea prezentă în Roşia Montană, printr-un centru de informare situat exact lângă cel al „Goldului”, cum îi spun localnicii companiei miniere. Singurul prezent la sediu este Sorin Jurcă, un coordonator al centrului.
Vizibil emoţionat de prezenţa atâtor jurnalişti, Jurcă declară, frecându-şi palmele, că reprezentanţii RMGC mint cu toţii, că, deşi proiectul de exploatare minieră şi reabilitarea ulterioară a zonei sună bine pe hârtie, nimic nu va fi îndeplinit.
„Cianura. Cianura otrăveşte tot şi ei (cei de la RMGC, n.r.) vor să o folosească pentru a scoate aurul şi argintul din pământ. La 26 de grade celsius cianura se evaporă şi apoi e purtată de vânt”, explică, din perspectivă ecologistă, reprezentantul SOROS.
Pe de altă parte, şi consilierul punctului de informare susţine afirmaţia doamnei Lenuţa cu privire la îndoielile ce planează în jurul acţiunii de strângere a semnăturilor. „Primarul a fost cumpărat de cei de la Gold. Pe mine nu mă pot cumpăra”, se ţine tare Jurcă.
Sorin Jurcă ridică însă vălul misterios de deasupra banilor pe care fiul doamnei Lenuţa îi câştiga la mină: „Salariul acela l-a câştigat pe vremea când lucra la Gold, dar l-au dat afară, că proiectul nu se face. N-are cum să se facă pentru că nu e bine şi atâta vreme cât eu şi alţii nu vrem să ne vindem casele nu pot să ne oblige să plecăm”, subliniază Jurcă.
Primarul: „Vrem să le oferim o alternativă oamenilor”
Eugen Furdui, primarul comunei Roşia Montană, are o cu totul altă viziune şi vrea să explice foarte clar cum stă treaba. În primul rând, primarul subliniază diferenţa dintre cele două probleme: solicitarea evaluării proiectului de mediu şi convingerea localnicilor să vândă proprietăţile vizate de proiect.
„Lumea confundă cele două demersuri. Eu, la sugestia ministrului mediului (Nicolae Nemirschi, n.r.) am demarat actiunea de strângere de semnături pentru evaluarea proiectului de mediu. De strângerea semnăturilor s-au ocupat câteva ONG-uri (Pro Roşia, Pro Dreptatea şi Asociaţia Patronală din Abrud), pentru că eu nu puteam merge din casă în casă la 4.000 de oameni, atâţia câţi au semat în localităţile din zonă, nu numai din Roşia”, spune Furdui, explicând că pe oameni nu poate nimeni să-i oblige să vândă dacă nu vor acest lucru.
„Întrebarea pusă oamenilor a fost dacă vor sau nu să înceapă proiectul Roşia Montană, iar 90% dintre aceştia au fost de acord, pentru că vor să aibă un loc de muncă. Nici nu poate fi vorba de înşelăciune, pentru că vânzarea proprietăţilor e o cu totul altă problemă. Acum, noi am solicitat reluarea evaluării proiectului de mediu pentru a oferi o alternativă oamenilor din zonă”, a adăugat primarul comunei în care 80% din populaţie nu are nici o formă de venit.
Ce e de făcut?
Consilierul SOROS aşteaptă soluţii de la statul român: „Noi, cu toţii, plătim impozit la stat. Statul ar trebui să vină cu propuneri şi proiecte, pentru că e datoria lui, de aceea plătim noi bani, să facă ceva”, spune Sorin Jurcă, adăugând că în zonă se poate face turism şi chiar agricultură, nefiind necesar un proiect minier.
În ceea ce priveşte aspectul economic al proiectului minier, Sorin Jurcă este cel puţin sceptic şi crede că statul român nu va avea nimic de câştigat din această „afacere”, iar oamenii vor ajunge chiar într-o situaţie mai rea decât în prezent.
„Statul nu are nimic aici. Ei (RMGC, n.r.) spun că statul are 19% din acţiuni. Care stat? Minvest Deva (acţionarul cu 19% din titluri, n.r.) este o companie deţinută de stat, dar este falimentară, deci statul nu se alege cu nimic, iar tot aurul şi argintul va ajunge la străini”, explică reprezentantul SOROS, cerând presei să fie obiectivă, pentru că s-a mai întâmplat ca el să spună ceva şi să se scrie minciuni de către „ziariştii corupţi”.
Mai mult, Jurcă declară că odată ce zăcămintele vor fi epuizate, compania va pleca lăsând în urma sa patrimoniul cultural distrus şi un dezastru natural, compus din lacul de cianură şi halde de steril ce vor otrăvi totul în jur.
Proiectul Roşia Montană Gold Corporation
Pe de altă parte, proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation promite rezolvarea actualei probleme de poluare provenită din minele abandonate, urmând să genereze un conţinut de 5 până la 7 mg cianură/litru în iazul de decantare în timpul activităţii de procesare, în condiţiile în care cele mai noi norme europene (aprobate în 2006 în UE şi în 2008 în România, n.r.) impun un nivel maximal de 10 mg/litru.
După încetarea activităţii, care va dura circa 16 ani, va urma reabilitarea zonei. De asemenea, potrivit RMGC, centrul istoric al comunei Roşia Montană şi obiectivele din patrimoniul cultural vor fi reabilitate, iar unele relocate.
Până la începerea exploatării miniere este nevoie, însă, de aprobarea acordului de mediu şi de alte avize din partea autorităţilor, iar compania speră ca acest lucru să se întâmple cât mai curând. „Sperăm ca aprobările să fie emise cât mai repede, inclusiv autorizaţia de construcţie”, declară managerul de comunicare al RMGC, Cătălin Hosu, ale cărui afirmaţii sunt susţinute ulterior de către directorul general al RMGC, Dragoş Tănase.
„Noi nu solicităm neapărat eliberarea acordului de mediu, ci solicităm evaluarea proiectului, procedură ce a fost suspendată abuziv. După reluarea evaluării, suntem siguri că vom avea câştig de cauză, pentru că nu încălcăm nici o lege, ba mai mult, suntem un exemplu de responsabilitate la nivel european şi chiar mondial”, declară Dragoş Tănase.
Oficialul RMGC susţine că, până la urmă, acest proiect depinde în principal de comunitatea din Roşia Montană, iar dacă sunt persoane care nu vor să renunţe la proprietăţile lor, aceasta e o problemă care ar trebui rezolvată de comunitate. „Dacă 90 sau 95% din persoanele cu drept de vot sunt de acord cu proiectul, până la urmă este o problemă a comunităţii să ne acorde accesul”, subliniază Tănase.
Cu toţii aşteapă cu semn de la Guvern
Toată lumea aşteaptă un semn din partea statului român, fie că este vorba de ONG-uri de mediu sau de localnicii care nu vor să renunţe la casele actuale în schimbul altora noi, fie că este vorba de compania minieră. Aşteptarea, deznădejdea şi suspiciunea domină peisajul din Roşia Montană.
RMGC solicită analiza acordului de mediu şi ulterior aprobarea acestuia împreună cu celelate autorizaţii necesare pentru a începe activitatea de minerit. Oamenii din Roşia Montană vor locuri de muncă şi ajutorul statului pentru a duce un trai decent.
„Proiectul Roşia Montană se află la cel puţin 2 ani de la începerea exploatării şi la o distanţă de 7 ani până la momentul în care va începe recuperarea investiţiei, dacă toate aprobările necesare ar fi primite mâine, iar pierderile sunt atât de partea companiei, cât şi de partea populaţiei din zonă”, spune Dragoş Tănase.
Miza: Roşia Montană stă pe 200 de milioane de tone de minereu
Rezerva identificată la Roşia Montană este de aproximativ 214,9 milioane tone de minereu, din care se pot produce 10,1 milioane de uncii de aur şi 47,6 milioane uncii de argint. La nivel naţional, proiectul Roşia Montană este estimat să genereze peste 4 miliarde de dolari pentru economia României, prin efectul multiplicativ şi crearea a până la 3.000 de locuri de muncă în mod indirect.
Dacă proiectul va fi aprobat, vor urma schimbări
Proiectul va implica într-o mai micã sau mai mare mãsurã patru localitãţi: comuna Roşia Montanã, oraşele Abrud şi Câmpeni şi comuna Bucium. Proiectul minier al RMGC vizeazã 25% din suprafaţa comunei Roşia Montanã. În mare, investiţiile se axeazã în patru direcţii: strãmutarea şi despãgubirea oamenilor, protejarea şi reabilitarea obiectivelor de patrimoniu, construcţia facilitãţilor pentru minerit şi reabilitarea zonei dupã încheierea fazei de exploatare.
„În timpul fazei de construcţie a uzinei vom avea nevoie de aproximativ 2.300 de angajaţi, urmând ca în faza de exploatare sã rãmânã 800 de oameni. Vom încerca sã angajãm în principal persoane din zonã, mai ales cã existã o întreagã tradiţie minierã aici. Dacã nu vor fi suficienţi oameni, ne vom îndrepta atenţia şi asupra localitãţilor din împrejurimi”, a precizat directorul general al „Goldului”.
Au fost investite pânã acum circa 350 de milioane de dolari, urmând ca pentru construcţia minei sã fie alocat un fond de aproximativ un miliard de dolari şi, ulterior, ultima mare investiţie, circa 350 de milioane de dolari pentru faza de închidere a minei. De asemenea, investiţiile totale în patrimoniu vor trebui sã ajungã la 45 milioane de dolari, potrivit angajamentului companiei.
* Compania Roşia Montană Gold Corporation a fost înfiinţată în anul 1999, în judeţul Alba, iar acţionarii principali sunt Gabriel Resources, cu 80% din titluri, şi compania de stat Minvest Deva, care deţine 19,3% părţi sociale. Acestora li se adaugă alţi acţionari minoritari, care deţin împreună 0,7% din acţiunile RMGC. Gabriel Resources este o companie minieră cu sediul în Canada, fiind listată la bursa din Toronto.
FOTO: www.rmgc.ro
