Pe plan internaţional, preţul gazului a atins recent un record minim al ultimilor şase ani, fiind cotat la New York în jurul valorii de 3,30 dolari/milion BTU. La o primă vedere, cauza este reprezantată de faptul că investitorii se tem de o reducere a cererii în acest an. Doar în acest an, scăderea a fost de 41%, ca să nu mai punem la socoteală că la finele lunii iunie 2008, preţul era în jurul a 13,50 dolari. Săptămâna trecută a scăzut cu 12%.Unde se reflectă această scăd
Pe plan internaţional, preţul gazului a atins recent un record minim al ultimilor şase ani, fiind cotat la New York în jurul valorii de 3,30 dolari/milion BTU. La o primă vedere, cauza este reprezantată de faptul că investitorii se tem de o reducere a cererii în acest an. Doar în acest an, scăderea a fost de 41%, ca să nu mai punem la socoteală că la finele lunii iunie 2008, preţul era în jurul a 13,50 dolari. Săptămâna trecută a scăzut cu 12%.
Unde se reflectă această scădere? Ar trebui să se vadă în preţul gazului de pe factura noastră. Altfel, această ştire rămâne o informaţie pur tehnică, referitoare la o bursă de undeva de departe, care nu are nicio implicaţie în costurile de zi cu zi. Totuşi, în România anului 2008 au fost operate două modificări ale preţului la gaze, de 8,5% la 1 februarie şi de 12,5% la 1 iulie. Ba chiar preţul gazelor de import a crescut în al doilea semestru al anului trecut cu 15%, de la 480 la 540 dolari/1.000 mc.
Pentru acest an însă, prima modificare a preţului la gaze va fi o reducere de 3%, aplicabilă de la 1 mai 2009. Reducerea a fost amânată o dată cu o lună deoarece trebuia aplicată de la 1 aprilie, iar ANRE a sugerat ca ea să se aplice în toamnă, pentru a putea permite plata unor datorii de anul trecut către distribuitori şi transportatori.
În timp ce la noi nici nu se operează o amărâtă de reducere de trei procente, la vecinii de peste Prut, preţul scade cu 36%, până la 249,44 dolari/1.000 mc. Poate părea puţin ciudat faptul că această reducere vine după ce regimul comunist de la Chişinău apropiat Moscovei a reuşit să se menţină la putere după alegeri şi după mişcările de protest de la începutul acestei luni.
Viitorul gazului stă în… lichid
Dincolo de temerile referitoare la consumul redus de gaz, la orizont apare un produs energetic ce câştigă teren în faţa gazului: gazul metan lichefiat. Pe fondul crizei globale şi a reducerilor de preţuri la transporturi, preţul de achiziţie a gazului lichefiat a devenit mai atractiv. Cei mai mari consumatori sunt fie întreprinderile energetice, fie fabrici, care îşi pot îmbunătăţi sistemele astfel încât să poată utiliza şi gaz lichefiat. Astfel, a crescut cererea de gaz lichefiat, în dauna gazului în stare naturală.
Acesta prezintă o serie de avantaje faţă de metanul în stare gazoasă. Avantajul principal este faptul că, fiind în stare condensată, se poate stoca în relativ acelaşi spaţiu, un volum de metan cu o energie mult mai mare. În plus, raportul dintre volumul ocupat şi puterea calorică face ca transportul pe mare sau feroviar să fie mult mai eficient. De asemenea, aprovizionarea cu gaz lichefiat nu presupune existenţa unei conducte sau conectarea la o reţea de gazoducte.
Potrivit unor analişti americani ai pieţelor energetice, dacă preţul la New York s-ar duce sub 2,50 dolari, atunci utilizarea gazului lichefiat la scară largă ar deveni mai eficientă decât cea a metanului în stare gazoasă. Acest lucru ar putea să fie o bornă concretă pe calea sfârşitului erei gazului metan în stare naturală. Situaţie în care importanţă traseelor conductelor este diminuată exponenţial.
Reducerea influenţei Gazprom
Fiind un mare consumator de gaz metan, Europa are în pregătire upgradarea terminalelor deja existente, finalizarea rapidă a celor în construcţie şi construirea altora noi. Astfel, în următorii ani, UE va putea să primească cargo-uri de gaz lichefiat prin toate porturile mari, din Mediterana şi Atlantic, mai exact de la Istanbul până la Gdansk, dacă urmăm linia litoralului. Concret, până în 2015 se va dubla infrastructura menită să primească gaz lichefiat.
Astfel, se iveşte o soluţie la eliminarea unui monopol al Gazprom asupra resurselor de gaz ale Europei. Printre noii parteneri comerciali ai Europei se vor număra Qatar, Yemen, Indonezia şi Malaezia. Aceste ţări sunt în topul actual al exportatorilor de gaz lichefiat. Dintre acestea, Qatar făcând mari investiţii în domeniu, având în plan construirea unei flote de trenuri speciale pentru expedierea containerelor cu metan condensat.
Gazprom nu vrea să piardă „trenul” şi are în plan reluarea proiectului terminalului de gaz lichefiat de la Marea Baltică, lucrări pe care le abandonase în februarie anul trecut, când preţul gazului era în creştere iar spectrul utilizării gazului lichefiat era din ce în ce mai îndepărtat. Odată pus în funcţiune, terminalul poate suplini lipsa gazoductului Nord Stream, proiectat să lege Rusia de Germania pe sub Marea Baltică.
Şi totuşi, unde este reducerea?
Cu toate acestea, reducerea preţului gazului pe internaţional este un fapt. Chiar dacă nu au avut parte de reduceri spectaculoase precum cea record din Moldova, în regiune preţurile s-au redus deja cu valori între 5-8%. Între timp, în România preţul rămâne neschimbat, deşi ţara noastră este conectată la pieţele internaţionale şi o mare parte dintre importuri sunt tot de la aceeaşi Rusie de la care iau gaz şi vecinii, ba chiar avem şi doi mari jucători interni producători de gaz (Romgaz şi Petrom).
În acest context, nu ne rămâne decât să ne întrebăm cui serveşte o reducere de numai 3%, precum şi amânarea ei de la o lună la alta.