Daca inainte de 1989 serviciile de traduceri erau prezente mai mult generic, deoarece nu existau prea multi clienti, incepand cu 1990 acestea au devenit o necesitate obiectiva atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice. De altfel, in anul 1994 s-a consemnat infiintarea celor mai multe firme specializate in traduceri. Si, pe buna dreptate, orientarea Romaniei catre Occident a inceput sa pretinda ca o mare varietate de documente sau non-documente sa fie traduse in diferite limbi (p
Daca inainte de 1989 serviciile de traduceri erau prezente mai mult generic, deoarece nu existau prea multi clienti, incepand cu 1990 acestea au devenit o necesitate obiectiva atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice. De altfel, in anul 1994 s-a consemnat infiintarea celor mai multe firme specializate in traduceri. Si, pe buna dreptate, orientarea Romaniei catre Occident a inceput sa pretinda ca o mare varietate de documente sau non-documente sa fie traduse in diferite limbi (peste 50) sau sa fie nevoie de realizarea unor retroversiuni.
Oferta pietei de traduceri inca este structurata pe trei niveluri: traducatorii individuali, intermediarii/ birouri de traducere si firmele specializate. In prima categorie regasim, in special, traducatori ocazionali (salariati intr-o societate comerciala ziua si traducatori noaptea). Multi dintre acestia pot fi asociati fenomenului de concurenta neloiala, practicand preturi libere si fara factura (daca se poate), neplatind TVA; de altfel, cam 25% din traducatorii liber-profesionisti au litigii cu clientii nemultumiti, rezolvabile doar de instanta judecatoreasca. Intrucat nu exista o asociatie profesionala a tuturor traducatorilor autorizati din Romania, multi traducatori liber-profesionisti sau intermediari neautorizati/necalificati, atunci cand stabilesc, de exemplu, tarifele pentru prestatii legate de sectorul juridic si notarial, considera ca nu cad sub incidenta baremurilor impuse de Ministerul Justitiei si preturile pentru o pagina pot varia intre 10-15.000 de lei pana la 200.000 de lei sau chiar mai mult (!). Intermediarii sau asa-zisele birouri de traduceri se „remarca” doar prin existenta unei secretare care colecteaza lucrarile si le distribuie la diversi traducatori din prima categorie, contra unui comision. Inconvenientele sunt aceleasi. Totusi, trebuie sa recunoastem ca exista si suficiente exceptii care insa confirma regula.
Ultima categorie este reprezentata de firmele specializate. Acestea asigura calitate (din punct de vedere al traducerii, al serviciului propriu-zis, al legalitatii platii, al factorului de succes, al termenului convenit etc.); elimina majoritatea anomaliilor/riscurilor care apar la cele doua categorii amintite (limbaj nespecific, traduceri ambigue, fara sprijin informatic si facute in lipsa unor comenzi sau contracte ferme, lipsa garantiei de confidentialitate, baza de calcul empirica si foarte relativa a pretului, nefinalizarea la timp a lucrarilor, traduceri/retroversiuni incomplete sau aproximative, scrierea fara diacritice specifice altor limbi etc.). In schimb, sunt mai scumpe – platindu-se TVA (care insa nu afecteaza beneficiarii), dar prezinta performante net superioare in privinta acuratetii textului, a vitezei de procesare, a numarului de pagini traduse si a serviciului. La acest punct, trebuie precizat ca factorii de succes pentru traduceri/retroversiuni de calitate sunt: corectura 100% efectuata de un al doilea traducator, munca in echipa (traducatori-tehnoredactor-corector-verificator final) si managementul corspunzator.
Legislatia este inca incompleta
Se pot traduce in si din diverse limbi absolut orice tip de document al unei companii sau persoane fizice: prezentarea firmei, statuturi, certificate, rapoarte anuale si de audit, contracte legale, procese verbale ale sedintelor sau de briefinguri, legi, regulamente si standarde, facturi, comenzi si oferte, documente vamale si de transport, corespondenta de afaceri, manuscrise etc. Mai concret, putem evidentia trei tipuri de traduceri: informative, certificate si legalizate. Utilizatorii/beneficiarii tinta sunt, in mare parte, persoanele fizice, persoanele juridice (firme, institutii) si publicul larg. Practic, piata se poate estima astfel: persoane fizice (in majoritate care doresc sa emigreze) – 20%, firme romanesti, mixte sau straine, care activeaza in Romania – 30%, agentii si companii din strainatate – 20%, utilizatori de Internet – 30%. Cat priveste organizatiile de profil, la nivel guvernamental functioneaza Departamentul de Activitate Notariala – Ministerul Justitiei, iar pe linie neguvernamentala ar exista o asociatie profesionala care nu s-a remarcat printr-o activitate sesizabila. Din punct de vedere legislativ, standarde profesionale nu exista in Romania; ISO si EN (normele europene) sunt aplicate numai comenzilor pentru clienti externi; Legea nr. 36/1996 si HCM nr. 2238/1952 cuprind principii si norme metodologice satisfacatoare, dar mai trebuie reactualizate (inclusiv tarifarea in dolari/euro).
Pentru a evita reclamarea traducerilor gresite la Ministerul Justitiei, la Agentiile de Protectia Consumatorului si in mass-media, un client potential trebuie sa stie ce sa ceara/clarifice: termen, pret, modul de calcul, legalizare (daca este cazul), competenta, mostra etc.