In 2002, pretul titeiului a fluctuat in functie de tensiunile politice din diverse zone ale globului. Acest an este atipic, regula fiind ca pretul petrolului sa creasca in perioadele de dezvoltare economica rapida, caracterizate de o cerere crescuta sau de deciziile OPEC – organizatia tarilor exportatoare de titei. In 2002, OPEC a permis cresterea plafonului de petrol extras, ceea ce a permis mentinerea cotatiilor pe piata internationala la niveluri relativ constante. Luna decembrie a adus o majorare a pretului pe pietele internationale din cauza grevei care a afectat Venezuela, al cincilea producator mondial si unul dintre principalii furnizori de petrol ai Statelor Unite. Pretul titeiului a continuat sa urce si in ultima saptamana a anului, pe fondul continuarii grevei din Venezuela si al temerilor privind atacarea Irakului de catre SUA.
Fata de inceputul anului, barilul de petrol s-a scumpit cu 10 dolari, ceea ce reprezinta o crestere de peste 30%. Greva din sectorul petrolier al Venezuelei a redus livrarile zilnice la mai putin de 200.000 de barili, fata de 2,7 milioane barili/zi, cat reprezenta exportul acestei tari in luna noiembrie. O suprapunere a crizei politice din America de Sud cu invadarea Irakului de catre trupele NATO ar provoca o explozie a pretului la petrol. In aceasta situatie limita, livrarile zilnice de titei s-ar reduce cu 4,5 milioane de barili, in timp ce pe piata mondiala cererea zilnica este estimata la 76 milioane barili. Deja pretul aurului a crescut la Bursa, dovada a nervozitatii investitorilor care cauta cele mai sigure plasamente.
Pe 27 ianuarie este programata intrunirea inspectorilor ONU care monitorizeaza programul de dezarmare al Irakului. La aceasta data este posibila, considera analistii, luarea deciziei de inlaturare a lui Saddam Hussein de la putere. Exporturile irakiene sunt in prezent de aproape doua milioane barili pe zi, si pentru SUA reprezinta al saselea furnizor extern de petrol. Anul 2003 debuteaza nefavorabil, cu scumpirea principalei materii prime energetice. Aceasta nu va face decat sa puna sub semnul intrebarii relansarea economiei mondiale, care se afla in declin de mai bine de doi ani. Decizia de inlocuire a lui Saddam poate avea si o argumentatie economica foarte puternica. Pe termen mediu, un guvern irakian prooccidental va conduce la ieftinirea rapida a petrolului pe plan mondial, cotatiile putand sa scada sub 20 USD/baril. Scoaterea Irakului de sub embargoul international si liberalizarea exporturilor sale vor atrage investitii importante in exploatarea marilor rezerve de care dispune.
Companiile petroliere sunt interesate de Irak
Capacitatea actuala de productie a Irakului se cifreaza la 2,8 milioane de barili pe zi, dar cantitatea extrasa zilnic nu depaseste in prezent doua milioane de barili pe zi. Dublarea productiei de petrol irakian intr-un an de zile va reduce automat importanta Arabiei Saudite, aflate in prezent in topul producatorilor mondiali. Miza razboiului din Orientul Mijlociu s-ar putea sa fie si mai mare, deoarece rezervele totale de petrol irakiene s-ar putea cifra la 220 milioane de barili, conform estimarilor facute de US Energy Information Administration. Companiile petroliere considera ca in momentul in care Irakul va deveni o tara deschisa pentru investitii, prin ridicarea sanctiunilor internationale, productia sa zilnica de titei poate depasi sase milioane de barili in numai cinci ani, situandu-se pe locul trei in ierarhia mondiala, inaintea Rusiei si Arabiei Saudite. In aceste conditii, obiectivul OPEC de a mentine un pret al petrolului in jur de 25 dolari pe barili nu mai poate fi atins. De exemplu, cresterea productiei de titei din Rusia cu un milion de barili pe zi a fortat deja tarile membre OPEC sa-si reduca livrarile, pentru a evita o cadere a pretului.
Nu trebuie uitat ca toti membrii Consiliului de Securitate al ONU au importante interese economice in regiunea Golfului. La Moscova, interventia militara a SUA in Irak este considerata ca fiind decisa si de interese economice, nu numai din motive de securitate. Expertii din industria petroliera spun ca exista temerea ca, dupa inlaturarea lui Saddam, SUA va domina Irakul, in special industria sa petroliera. In consecinta, companiile petroliere s-au angajat in discutii cu opozitia de la Bagdad, pentru a se asigura ca vor beneficia de contracte in viitor. Pentru a se asigura ca nu vor fi dati deoparte, guvernul de la Moscova, apropiat al actualului regim de la Bagdad, a trimis un diplomat sa negocieze cu Congresul National Irakian, grupare de opozitie aflata in exil in SUA. In cadrul intalnirii, prima din ultimii sapte ani, diplomatul rus si-a manifestat temerea ca Rusia va fi tinuta deoparte de piata petroliera, afirma The Independent. James Woolsey, fost director al CIA, citat de Washington Post, confirma partial aceste temeri: „Franta si Rusia au companii interesate in exploatarea rezervelor irakiene.
Trebuie sa le spunem ca daca ele ni se alatura pentru a aduce in Irak un regim democratic, vom face toate demersurile necesare pe langa noul guvern si companiile americane implicate ca sa colaboreze cu cele ruse si franceze. Daca se vor situa de partea lui Sadam, va fi foarte dificil, daca nu imposibil, sa convingem guvernul irakian sa colaboreze cu ele”.
