Sidex Galati, Electroputere, Tractorul, Faur, COS Targoviste ar trebui maritate pana la primavara anului viitor. Sumele cerute? De ordinul sutelor de milioane de dolari pana la 1,5 miliarde, solicitati pentru Sidex. Bani, nu gluma. Cine afla doar preturile ar putea crede ca este vorba de intreprinderi care merg struna intr-o economie care zbarnaie. Din pacate, e vorba de intreprinderi care arata ca si calul din poveste inainte de a manca jar. Nu-i rau ca cerem bani frumosi pe marfa noastra, problema este sa nu ne cramponam de pret. Romania a ramas singura tara din zona unde proprietatea de stat in economie (incluzand si regiile autonome) depaseste 70 de procente.
Presedintele Constantinescu vorbea recent, in Canada, despre anul 2000, an in care proprietatea privata va fi predominanta in economia romaneasca. Daca nu este doar o declaratie pentru export inseamna ca presedintele are in vedere un ritm fabulos al privatizarii in urmatoarele luni.
Ar fi minunat sa obtinem preturile cerute pentru vanzarea intreprinderilor care au constituit mandria economiei socialiste. Dar ce vom face daca eventualii cumparatori vor oferi mult mai putin? Refuzam politicos si asteptam alte vremuri mai bune? Din pacate, aceasta mentalitate, de a astepta cumparatori la preturi iluzorii, ne-a condus spre starea in care se afla azi economia romaneasca: o imensa gaura neagra aflata in proprietatea statului care absoarbe si putinele resurse care ar putea ajuta sectorul privat.
Poate parea cinic, dar, in acest moment, prioritatea o constituie privatizarea, indiferent de pret. Ultimul criteriu care trebuie luat in calcul este pretul. Privatizarea are ca scop o mai buna administrare a resurselor si crearea unei structuri economice functionale. Este o iluzie sa credem ca, la sfarsitul procesului, vom impusca doi iepuri: si o economie privata care functioneaza bine, si sa avem si teschereaua plina de bani. Nicaieri in fostele tari comuniste nu a putut fi atins acest dublu obiectiv.