1. Obligativitatea / garantarea cererii: desi teoretic exista alternative pentru asumarea raspunderii individuale pentru prejudiciile aduse altora, politicul impune “asigurarea obligatorie”.
  2. Scaderea ofertei: numarul asiguratorilor a scazut, inclusiv prin falimente rasunatoare (Astra, Carpatica, City samd), care pun sub semnul intrebarii chiar scopul existentei reglementatorului.
  3. Expansiunea monetara fara acoperire. Nu exista crestere generalizata a preturilor in lipsa expansiunii monetare, iar aici guvernele care au permanent deficit bugetar si bancile centrale care le finanteaza au responsabilitatea, nu cetatenii. Principalii prejudiciati sunt cei cu venituri mici fixe, provenite din salarii si pensii, mai ales cei cu venituri mici, mult mai atenti in trafic si care nu utilizeaza vehicolul in afara tarii.

  4. Tot felul de taxe impuse de catre acelasi management politic, de prin lume si de la noi.

  5. Frecventa mare a daunelor si o paguba medie semnificativa, indicatori superiori altor tari, ale caror cauze pot trezi si
  6. Cresterea costurilor cu forta de munca, crestere stimulata de deciziile aceluiasi factor politic.
  7. Supra-reglementarea care diminueaza si descurajeaza competitia, ceea ce favorizeaza cartelizarea.
  8. Includerea “cartii verzi” in polita standard, desi 70% dintre masini nu parasesc tara.
  9. Limitele prea mari de despagubire si daunele acordate in consecinta.
  10. Riscul suplimentar generat de acoperirea pagubelor, chiar si daca soferul este diferit de asigurat.
  11. Toata lumea, mai putin consumatorii, au de castigat din cresterea preturilor. Statul are incasari mai mari, ASF ca reglementator care traieste din venituri procentuale de asemenea, companiile cu actionarii si salariatii lor. Cine apara interesul consumatorului? Nu exista mecanismul motivational necesar apararii de catre cineva a interesului consumatorilor.
  12. Dificultatea reglementatorului, resursofag si cu caracteristici de “stat in stat”. Conducerea nu poate fi schimbata nici macar de catre cei care au numit-o. Doar la bugetul reglementatorului fiecare cetatean contribuie cu cativa Euro anual, peste ¾ din bani fiind cheltuiti cu salariile. Bugetul a crescut mult mai rapid decat masa monetara. Daca la aceste costuri le adaugam si pe cele generate de fondul de asigurare…
  13. Decuplarea dintre putere si responsabilitate din zona deciziei politice si chiar si din zona companiilor private. Politicienii si cei numiti de catre dansii, dar si managementul organizatiilor private, au o putere de influenta asupra efectelor din piata ale deciziilor dansilor disproportionat de mare cu responsabilitatea individuala, patrimoniala sau penala.
  14. Arhitecturarea incorecta a sistemelor. Este necesar a fi gandita optimizarea arhitecturii institutionale, a fi calculate preturile corecte de echilibru si modul de securizare a predictibilitatii incasarii.

  15. Lipsa reglementarii in zona de anticipare si de predictibilitate a incasarilor, costurilor si cashflow-ului.

  16. Plafonarea preturilor la un nivel prea ridicat favorizeaza cresterea artificiala avantajeaza pe furnizori si favorizeaza indisciplina financiara.
  17. Un venit relativ mic al multor romani cu risc redus de accident face ca si suportabilitatea costurilor asigurarilor sa fie mai dificila si sa nu existe o corelare suficienta intre prima individuala si nivelul de risc individual.
  18. Taxele mari, birocratia, costurile mari ale statului, structura bugetara eronata, un deficit de concurenta pe piata, o moneda inflationista – toti acestia sunt factori care trag o societate in jos. Este necesar a fi in primul rand redusa taxarea veniturilor, nu a consumului.
  19. Lipsa interesului cuiva ales sau numit (ASF, Parlament) de a schimba ceva.
  20. Populatia, care nu reactioneaza si nu penalizeaza comportamentul factorilor politici nepriceputi, ignoranti, tributari propriilor interese si intereselor altora.

 

In concluzie, cu cateva adnotari de legislatie, pe ici, pe colo, prin punctele esentiale, problemele sunt rezolvabile. Daca se doreste.