Anul 2016 marchează un moment de referință în domeniul prețurilor de transfer în România. Noile reglementări aduc contribuabilii români angajați în tranzacții intra-grup mult mai aproape de realitatea deja conturată la nivel internațional.
Revoluția fiscală demarată la nivelul OECD şi extinsă în UE urmărește trei direcții fundamentale: transparență fiscală, schimb de informații și substanță economică. În baza noilor prevederi legale instituite prin Ordinul 442 emis în 2 februarie 2016, contribuabilii mari în particular, care derulează tranzacții cu părți afiliate peste anumite praguri valorice în anul 2016 (i.e. 200.000 euro – 350.000 euro, în funcție de natura tranzacțiilor) au obligația ca, începând cu 1 ianuarie 2016, să întocmească anual documentația de prețuri de transfer, până la data termenului de depunere a declarației anuale de impozit pe profit. Obligația de documentare a prețurilor de transfer, respectiv de justificare a faptului că principiul valorii de piață este respectat în aceste tranzacții, exista în legislația românească și până la acest moment. Noutatea este dată de limitarea în timp a obligației de documentare pentru contribuabilii mari, respectiv corelarea cu data depunerii declarației anuale de impozit pe profit, ceea ce presupune o analiză atentă a prețurilor utilizate în tranzacțiile intra-grup şi reflectarea corectă a acestora în situațiile financiare.
Paşi concreţi spre conformarea voluntară
Analizând strategia fiscală pe termen mediu și lung a ANAF (publicată pe pagina web a instituției), observăm că aceste noi cerințe reprezintă un instrument menit să încurajeze conformarea voluntară în rândul contribuabililor români. Prin întocmirea anuală a documentației de prețuri de transfer se evită ajustări ale veniturilor sau cheltuielilor generate de tranzacțiile efectuate cu părți afiliate. Fie că vorbim de ajustări voluntare efectuate de contribuabilii înșiși, în cazul în care o analiză de prețuri de transfer, realizată până la data depunerii declarației anuale de impozit pe profit, arată nevoia de corecție a prețurilor de transfer, sau de ajustări impuse de autoritățile fiscale în urma inspecțiilor fiscale, în oricare dintre aceste situații se ajunge la neplăceri. Poate fi vorba de nevoia de rectificare a declarațiilor fiscale din anii precedenți, de dispute cu autoritățile fiscale, obligații fiscale adiționale semnificative, plata de dobânzi și penalități de întârziere și nu numai.
Se conturează astfel o oportunitate evidentă pentru contribuabilii români, cu precădere cei încadrați în categoria marilor contribuabili, dar nu numai, de a respecta principiul valorii de piață prin raportarea la analizele de comparabilitate realizate în procesul de documentare anuală a prețurilor de transfer sau de a corecta din timp orice deviații constatate. Pe lângă evitarea situațiilor menționate anterior, această documentare anuală a prețurilor de transfer conferă și beneficii de ordin comercial sau operațional, spre exemplu dacă avem în vedere predictibilitatea conferită bugetelor întocmite anual, cu impact direct asupra direcțiilor strategice creionate pentru perioadele viitoare.
Riscuri şi provocări
Pe de altă parte, experiența controalelor fiscale în aria prețurilor de transfer din ultima perioadă, cu inspectori fiscali din ce în ce mai bine pregătiți și abordări tot mai complexe, coroborată cu extinderea schimbului de informații între autoritățile fiscale române și cele din alte state, evidențiază riscul asociat procesului de documentare a prețurilor de transfer. În speță, vorbim de soliditatea analizelor de prețuri de transfer efectuate, de susținerea acestora cu argumente tehnice valide si atent fundamentate. În lipsa unei abordări calitative, consecințele de ordin fiscal, financiar și nu în ultimul rând, riscul reputațional, sunt inevitabile.
În concluzie, anul 2016 este un an al provocărilor în zona prețurilor de transfer, iar contribuabilii români vor trebui să transforme noile cerințe de documentare într-o oportunitate pe care să o valorifice în beneficiul companiei și să acorde o atenție sporită justificării și susținerii cu succes a prețurilor de transfer practicate.
