”Managerii care nu rețin și nu virează la bugetele publice aceste sume vor fi pasibili de închisoare pentru evaziune fiscală. Persoanele juridice, ele însele, vor fi pasibile de sancțiuni penale, cum ar fi amendă penală (pedeapsa principală) sau suspendarea activității, ridicarea licenței de funcționare ori dizolvarea judiciară (pedepse complementare). Pentru a nu risca așa ceva, managerii companiilor care vor fi înregistrat restante de acest gen la bugetele publice, după intrarea în vigoare a noii reglementări, vor fi obligați să prioritizeze plățile, orientând fondurile avute la dispoziție către plata integrală a acestor obligații”, notează avocatul Gheorghe Piperea pe pagina sa de Facebook.
Evident, continuă acesta, restul plăților, oricât de urgente, vitale și esențiale supraviețuirii afacerii, vor sta la coadă: salarii, facturi de utilități, rate de credit sau de leasing, taxe, impozite și obligații bugetare (altele decât cele vizate de noua incriminare), furnizori, clienți de la care se vor fi încasat avansuri, acționari (pentru dividende) etc.
”Omisiunea plății acestor obligații înseamnă greve, oprirea utilităților, scadența anticipată și executarea silită (inclusiv prin poprire) a contractelor de credit sau de leasing, executarea silită fiscală, rezilierea contractelor în amonte și în aval, pe scurt, oprirea fluxului de lichidități; pe și mai scurt, insolvență”, mai scrie Gheorghe Piperea.
Pentru a clarifica și mai bine situația, acesta a punctat categoriile de companii care vor fi primele afectate:
”(I) companiile publice care dețin neonoranta postură de campioni ai întrecerii socialiste în acumularea de datorii la bugetele de asigurări sociale, precum și cele câteva corporații care au datorii la aceleași bugete, în ciuda staifului de corporații multi-sau transnaționale pe care și-l arogă; (Gheorghe Piperea aduce aici o completare mai mult decât necesară: sunt companii emblematice deținute de Statul român, cum ar fi Tarom, CFR (Marfă și Călători), poate chiar și TVR, precum și scame perpetue ale sistemului nostru economic, cum ar fi Compania Huilei, care vor ajunge în stare de insolvență „consolidată” în maxim trei luni de la intrarea în vigoare a noii incriminări, întrucât ratarea plății unor rate de credit sau de leasing, ori a unor obligații stabilite în convențiile de eșalonare cu fiscul, sau a plății unor facturi de utilități, ori a unor salarii și sporuri ale personalului, va deveni inevitabilă când prioritatea o să fie plata obligațiilor bugetare pentru care s-a prevăzut pedeapsa cu închisoarea managerilor”).
(II) întreprinderile mici și mijlocii (IMM), pentru care sunt valabile toate considerațiile de mai sus, dar pentru care intervine o belea suplimentară, cea a creșterii Robor peste pragul de 4%, creștere care a devenit sigură chiar și pentru macro-prudenții din BNR și din Consiliului fiscal; (Încă o completare necesară aici: ”Estimez că nu vor fi mii, ci zeci de mii de falimente de IMM-uri (în acest domeniu, redresarea prin concordat sau reorganizare judiciară este, din păcate, o utopie, iar pentru asta sunt vinovați fiscul, care preferă falimentul, și băncile, care preferă cesiunea creditelor neperformante către colectorii de creanțe); gândiți-vă doar la salariați, direct angajați în aceste firme sortite falimentului, sau la cei angajați de partenerii de afaceri din amonte și din aval ai IMM-ului falimentar; și mai gândiți-vă la (in)capacitatea acestora de a mai achita rate, inclusiv la creditele acordate cu garanție de stat în cadrul programului Prima casă, rate pentru care Statul român va trebui să rupă din cheltuielile de invesții și din alocările pentru educație, sănătate, infrastructură & stuff, pentru a mulțumi băncile beneficiare ale acestui nepermis și imoral ajutor de stat”).
