VEZI AICI CUM ARĂTA ION ILIESCU acum 40 de ani
Documentul, numit „Frământări în România: Cauze și implicații”, arăta că regimul Ceaușescu era subminat de problemele economice și, în consecință, de frământările sociale în creștere. Experții Agenției Centrale de Informații a SUA erau de părere că incapacitatea lui Ceaușescu de a rezolva aceste probleme– și mai ales faptul că refuza să-și schimbe abordarea – îi va eroda puterea.
Totuși, menționează documentul, tensiunile sociale apărute la începutul anilor 80 în câteva centre industriale importante, mai ales pe fondul lipsei alimentelor, erau sporadice. Exista însă posibilitatea ca unii dintre muncitori să se radicalizeze, dacă tulburările ar fi continuat suficient de mult timp.
Mai mult, raportul vorbește chiar despre posibilitatea ca unii dintre apropiații lui Ceaușescu să se ridice împotriva acestuia și identifică mai multe persoane care l-ar fi putut înlocui pe dictator.
Documentul îi plasează pe posibilii succesori în trei categorii. Primii sunt cei din „garda” lui Ceaușescu – Emil Bobu, pe atunci vicepremier; Elena Ceaușescu; Iosif Banc, reprezentant al Biroului Politic al Comitetului Central al PCR; Ion Coman, Secretar al CC al PCR și fost ministru al Apărării.
A doua categorie, numită „Power Brokers” (negociatori de putere), îi includea pe Ilie Verdeț, pe atunci premier, CConstantin Dăscălescu, Ștefan Andrei, pe atunci ministru de Externe, Cornel Burtică, ministru pentru Comerțul exterior.
Urmează „Rivals în Eclipse”, rivalii intrați într-un con de umbră. Printre aceștia, Virgil Trofin, considerat la acea vreme cel mai mare rival al lui Ceaușescu, Paul Niculescu, fost vicepremier, și Ion Iliescu, pe atunci președinte al Consiliului Național al Apelor.
CIA îl descria în 1982 ca pe un om „inteligent, dinamic și neobișnuit de sincer, considerat de mulți drept cea mai impresionantă persoană din conducerea României”.
„Popularitatea sa uriașă în rândul tineretului din România și criticile spuse deschis la adresa regimului autocratic al lui Ceaușescu au dus la declinul său politic, dar tinerețea sa, calitățile sale și popularitatea de care se bucura în rândul multor membri ai aparatului de stat aratau că ar fi o figură importantă în epoca post-Ceaușescu”, se mai arată în document, mai scrie Digi24.
