Grupul german E.ON Ruhrgas este nemulţumit de mersul afacerilor sale în România. Cauza: menţinerea preţurilor sub nivelul costurilor de achiziţie ale gazelor.

Paradoxal, într-o perioadă în care, pe plan mondial, toate companiile ce activează în domeniul gazeifer şi petrolier înregistrează creşteri spectaculoase ale profiturilor, în România marii operatorii din sectorul furnizării gazelor naturale înregistrează pierderi. Ceea ce spune multe despre cum funcţionează piaţa gazelor şi cât de reală este competiţia în sector. Teoretic, activităţile de producţie şi cele de furnizare sunt de tip concurenţial, în timp ce reglementate sunt transportul, distribuţia şi înmagazinarea. Piaţa este 100% liberalizată, ceea ce înseamnă că fiecare consumator are dreptul să-şi achiziţioneze gazele de la oricare dintre furnizorii existenţi. În realitate, lucrurile sunt diferite, pentru că este greu să ai o competiţie reală în sectorul furnizării, atâta timp cât sursele de gaze sunt aceleaşi pentru toţi: gazul din producţia internă, vândut de Petrom şi Romgaz la un preţ recomandat de ANRE, şi gazul importat de la ruşi printr-un unic intermediar. În aceste condiţii, marjele de negociere ale furnizorilor la achiziţia gazelor sunt limitate, iar discounturile proprii obţinute de fiecare dintre aceştia nu sunt la dimensiuni care să asigure diferenţieri semnificative între preţurile de furnizare la consumatori. Mai clar spus, nu poţi avea o competiţie la segmentul final al lanţului – furnizarea – atâta timp cât în amonte toate cheltuielile sunt similare.

Furnizarea gazelor, în pagubă

Situaţia se complică în cazul furnizorilor ce asigură gazele pentru consumatorii casnici, la preţuri reglementate de ANRE şi influenţate de considerente sociale. Aşa se face că unul dintre cei mai mari furnizori de gaze de pe piaţă, compania E.ON Gaz România, anunţă pierderi pentru primul semestru al acestui an. La 1 iulie 2007, fosta companie E.ON Gaz România, ce presta servicii de furnizare (comercializare) şi distribuţie – ca urmare a preluării fostei societăţi Distrigaz Nord de către  E.ON Ruhrgas – şi-a separat activităţile. Au rezultat două companii independente: una de furnizare, numită tot E.ON Gaz România, şi una de distribuţie, E.ON Gaz Distribuţie.

Preşedintele Consiliului de Administraţie al E.ON Gaz România, Achim Saul, a anunţat că pe primul semestru al acestui an compania de furnizare va înregistra pierderi de peste 45 de milioane lei, ca urmare a refuzului ANRE de a aproba o nouă majorare a preţurilor la consumatorii finali la 1 aprilie. O astfel de majorare se impunea, susţin oficialii companiei, din cauza majorării preţurilor de achiziţie ale gazelor de import, de la 370 USD/1.000mc la începutul acestui an la 420 USD/1.000 mc în prezent. E.ON Gaz România estimează că preţul gazelor din import va ajunge la 470 USD/ 1.000mc în trimestrul trei. În plus, susţine Achim Saul, nici majorarea de 8,5% a preţului gazelor la consumatori, aprobată la 1 februarie a.c., nu a fost suficientă pentru a acoperi costurile de achiziţie ale gazelor naturale ale companiei, cu atât mai mult cu cât creşterea a fost operată cu întârziere de o lună. Pentru acoperirea pierderilor companiei şi asigurarea funcţionării în condiţii de eficienţă, reprezentanţii E.ON Gaz România consideră că se impune o majorare de 19% a preţului la consumatorul final de la 1 iulie. „Nu vom face niciun profit în urma unor asemenea ajustări de preţ, însă vom putea achiziţiona de la producători gazele necesare pentru clienţi. E.ON Gaz nu poate vinde consumatorilor gazele la un preţ sub cel de achiziţie“, a declarat Saul, precizând că în cazul în care această situaţie se va prelungi, singura variantă rămâne diminuarea la jumătate a cantităţilor de gaze din import, cu consecinţe asupra alimentării clienţilor. În prezent, din cele circa 3,3 miliarde mc de gaze furnizate anual de companie, 40% provin din import, iar vânzarea acestora pe piaţa românească se face în proporţie de 80% la preţuri reglementate (din care 40% către clienţii casnici) şi 20% la preţuri negociate cu consumatorii eligibili.

Surprinzător este faptul că, deşi oficialii E.ON Gaz România spun că au trimis o solicitare de creştere cu 12% a preţurilor de la 1 aprilie, ANRE nu a primit o documentaţie justificativă. „Nu am primit documente care să dovedească modul cum le sunt afectate costurile şi care sunt pierderile“, ne-a declarat Gabriel Sârbu, director în cadrul ANRE.

Situaţia financiară nefavorabilă se regăseşte numai la nivelul societăţii de furnizare a gazelor, ce aparţine grupului german E.ON. La nivelul companiei de distribuţie, nu există o astfel de vulnerabilitate, având în vedere că activitatea se desfăşoară în regim strict reglementat, iar tarifele sunt stabilite pe baza costurilor justificate, ce includ şi investiţiile asumate. Tariful de distribuţie reprezintă 21% din preţul gazelor la consumatori. Majorarea preţului la 1 februarie a însemnat o creştere semnificativă a tarifelor de distribuţie (cu circa 25%), ca urmare a refundamentării tuturor costurilor pentru următorii cinci ani.

Nemţii mai că regretă investiţia

Problemele financiare ale societăţii de furnizare nu ar fi fost la fel de vizibile în condiţiile în care aceasta ar fi rămas împreună cu partea de distribuţie. Existenţa celor două activităţi în structura unei singure societăţi permitea o redistribuire a veniturilor şi profiturilor în interiorul acesteia.

Cu toate acestea, afacerile grupului E.ON Gaz România, în ansamblu (distribuţie şi furnizare), au înregistrat creşteri de la un an la altul. Este adevărat că nu pe măsura aşteptărilor investitorului german. Astfel, în 2007, cifra de afaceri a grupului a ajuns la 2,7 miliarde lei, faţă de 2,48 miliarde lei în 2006, iar profitul a crescut cu 61%, atingând 140 milioane lei, anul trecut. Preşedintele E.ON Gaz România s-a arătat nemulţumit de această evoluţie, precizând că, de la privatizarea din iunie 2005, rata de recuperare a investiţiilor a fost cu mult sub nivelul dobânzilor la depozitele bancare. „O comparaţie între rata profitului grupului şi cea a dobânzilor, în perioada 2005-2007, arată că era mai rentabil să ţinem în bancă cele 303 milioane euro reprezentând valoarea tranzacţiei în momentul privatizării“, a declarat Saul. Pentru 2008, oficialii companiei preconizează că pe partea de furnizare este puţin probabil să se atingă rezultatul din 2007. Anul trecut, după separarea de distribuţie, societatea de furnizare a înregistrat, în perioada iulie-decembrie, o cifră de afaceri de 1,2 miliarde lei şi un profit net de 75 milioane lei. Pentru partea de distribuţie, se estimează o majorare a cifrei de afaceri, ca urmare a creşterii volumului de gaze distribuite, de la 3,6 miliarde mc anul trecut la 3,7 miliarde mc în 2008.

PROFIT

140 milioane de lei reprezintă profitul net obţinut de grupul E.On Gaz România în 2007, din activităţile de distribuţie şi furnizare

PIERDERE

45 milioane de lei sunt pierderile estimate de reprezentanţii societăţii de furnizare E.On Gaz România pentru primul semestru din acest an, ca urmare a neoperării unei creşteri cu 12% a preţurilor la 1 aprilie a.c.

Reforma distributiei

– E.ON Gaz Distribuţie va investi, în perioda 2008-2012, circa un miliard de lei pentru a-şi optimiza costurile. În 2008, dintr-un total de investiţii de 192 milioane de lei, 70% sunt alocate pentru reabilitarea şi modernizarea conductelor.

– În 2007, investiţiile E.ON Gaz Distribuţie au crescut la 183 milioane de lei faţă de 83 milioane de lei în 2006.

– Compania va traversa un amplu program de restructurare, ce va conduce la diminuarea numărului de angajaţi cu 31%, de la 7.950, în prezent, la 5.550 persoane până în 2010.

– Programul de reorganizare a personalului se va axa pe plecări voluntare, fiind pregătite, conform declaraţiilor oficialilor companiei, pachete atractive de beneficii. 60% din costurile societăţii sunt reprezentate de cheltuielile cu personalul.

– Modernizarea tehnologică şi restructurarea la nivel organizaţional au ca obiectiv menţinerea la un nivel stabil a costurilor companiei, în condiţiile tendinţei de creştere a salariilor, a explicat Marc Buck, director general al E.ON Gaz Distribuţie.

Capital – Editia nr.15, data 16 aprilie 2008