Producătorii de energie termică vor afla, la sfârşitul lunii, ce majorări le-au fost aprobate. Autorităţile speră că influenţa în preţurile plătite de populaţie nu va depăşi 5%.
Majorarea preţurilor gazelor naturale, atât a celor din producţia internă, cât şi a celor din import, a condus la creşterea semnificativă a costurilor producătorilor de energie termică. Reprezentanţii Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) analizează, în acest moment, cu cât ar putea fi majorate preţurile gigacaloriei la nivelul producătorilor de energie termică. Aceştia au depus la ANRE solicitări de creştere a preţurilor pe baza costurilor justificate. Procentele de majorare care rezultă ajung să depăşească, la unii dintre producători, 20%. „O decizie privind creşterile ce se vor opera la nivelul producătorilor de agent termic va fi luată până la finele lunii în curs, astfel încât noile preţuri cu care aceştia vor vinde mai departe agentul termic să intre în vigoare de la începutul lunii martie“, a declarat, pentru Capital, Nicolae Opriş, vicepreşedintele ANRE.
Cine va suporta creşterile
Cât din aceste creşteri ce vor fi operate la nivelul producătorilor se vor reflecta în preţurile locale de referinţă (PLR) şi în cele de facturare rămâne de văzut. Secretarul de stat în Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA), Marian Petrache, consideră că scumpirea gazelor nu implică direct şi imediat creşterea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică livrată populaţiei, în condiţiile în care statul subvenţionează cu 45% costurile cu combustibilii ale producătorilor de agent termic. Totuşi, a precizat acesta, ţinând cont de solicitările de majorare din partea operatorilor din sector, se estimează ca posibilă o creştere a preţurilor locale de referinţă de până la 5%. „După mine, nu ar trebui să se opereze acum nicio creştere a PLR-urilor. Dacă acestea vor exista însă, estimăm că se vor încadra în marja de 3%-5%“, a declarat Petrache.
Trebuie precizat că stabilirea preţurilor finale de facturare a energiei termice la consumatori se realizează printr-un cumul de decizii ale autorităţilor de reglementare şi administraţiei locale. Astfel, preţul energiei termice la poarta centralei este stabilit de ANRE.
Apoi, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) stabileşte tarifele pentru transport şi distribuţie şi preţurile locale de referinţă (rezultate după aplicarea procentajului de 45% cu care se subvenţionează combustibilul de la bugetul statului şi a celui de minimum 10% asigurat de consiliile locale din propriile lor bugete). Faţă de preţurile locale de referinţă stabilite, consiliile locale au libertatea de a stabili un preţ de facturare pentru populaţie mai mare sau mai mic, în funcţie de posibilităţile de subvenţionare. Aşa că soluţii nu sunt prea multe pentru a absorbi creşterile preconizate la producători. Fie suportă administraţiile locale influenţa în preţul final a costurilor mai mari de producţie, fie creşte preţul plătit de populaţie.
În ultimul trimestru al anului trecut, explică Petrache, preţurile locale de referinţă stabilite de ANRSC, pentru anul 2008, au rămas, în marea majoritate a localităţilor, la nivelul anului precedent.
Nu există strategii locale
„Aproape 90% din localităţi au rămas cu preţurile locale de referinţă nemodificate. Doar în câteva localităţi, printre care şi Capitala, preţurile au crescut cu 5%-10%“, afirmă Petrache.
Pentru 2008, preţurile locale de referinţă (ce includ şi TVA) variază între 107,5 şi 257,07 lei/Gcal. În Bucureşti, în noiembrie anul trecut, preţul local de referinţă a fost majorat cu 10%, ajungând la 119 lei/Gcal.
Sumele uriaşe alocate, ani la rând, de la bugetul statului pentru susţinerea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică, fie sub formă de subvenţii pentru populaţie, fie ca fonduri de investiţii, nu au rezolvat nici pe departe problemele de eficienţă ale sistemului. Practic, în sectorul de producere a energiei termice investiţiile au fost modice, comparativ cu necesarul, ceea ce se reflectă în costurile ridicate ale centralelor.
Mai mult, reprezentanţii autorităţilor locale nu au avut capacitatea de a veni cu strategii clare de dezvoltare pe plan local a sistemului. Marian Petrache spune că, începând din acest an, accentul ar trebui să se pună pe investiţiile din zona de generare. Lucru dificil dacă ţinem cont că, până în prezent, numai un singur operator din sector şi-a întocmit bilanţul energetic, care dă o dimensiune asupra pierderilor şi a consumului de energie termică la nivel local. Astfel, până la jumătatea lunii septembrie a acestui an, spune Petrache, toate consiliile locale trebuie să aibă întocmite strategiile de alimentare cu căldură şi bilanţurile energetice.
În acelaşi timp, trebuie ca şi administraţiile locale să conştientizeze importanţa menţinerii sistemului de termoficare şi, în consecinţă, să prevadă bani din bugetele locale pentru investiţii. „Nu este normal ca toate investiţiile în sistem să fie realizate cu bani de la bugetul statului în condiţiile în care bugetele locale s-au triplat începând din 2005, prin direcţionarea către acestea a unor fonduri mai mari din taxe şi impozite“, conchide Petrache.
Alocatii de miliarde
În perioada 2000-2006, de la bugetul statului au fost alocate 2.464,4 milioane lei pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei. În 2007 nu s-au acordat sume cu acest scop, dar s-au alocat autorităţilor locale circa 532 milioane lei pentru compensarea creşterilor neprevizionate ale preţurilor combustibililor. Separat, în baza Ordonanţei de urgenţă nr. 48/2004, ce prevede reducerea graduală a subvenţiilor alocate de stat şi realocarea banilor pentru modernizare, au fost acordate consiliilor locale, în perioada 2005-2007, 1,5 miliarde lei pentru investiţii. Cu aceste fonduri, care au fost direcţionate pentru reabilitarea reţelelor de distribuţie, s-a reuşit diminuarea la nivel naţional a pierderilor din reţele, de la 43% la 25%. Măsura a permis menţinerea preţurilor locale de referinţă, conform datelor MIRA.
