La mai bine de o lună şi jumătate de la atingerea unui nivel minim al cotaţiilor pe pieţele internaţionale, preţul ţiţeiului a înregistrat săptămâna trecută o nouă cădere, sub pragul psihologic de 70 USD/baril.
Scăderea cotaţiilor atât pe piaţa americană, cât şi la bursa londoneză a avut loc pe fondul estompării temerii privind distrugerile pe care uraganul Dean le-ar putea produce instalaţiilor din Golful Mexic. După ce la începutul săptămânii cotaţiile pe piaţa americană s-au situat la 71,42 de dolari/baril şi respectiv 70,02 de dolari/baril pentru ţiţeiul Brent, acestea au înregistrat, marţi, o scădere de aproape doi dolari, astfel că petrolul de referinţă pe piaţa americană a ajuns la 69,42 dolari pe baril, iar petrolul Brent la 68,65 dolari. În următoarele zile s-au înregistrat fluctuaţii ale cotaţiilor, fără însă să se depăşească nivelul de 70 de dolari/baril.
Scăderea cotaţiilor a fost explicată de experţii din sectorul energetic prin menţinerea unui nivel ridicat al stocurilor de ţiţei din Statele Unite. Preţul a fost totuşi susţinut de posibilitatea întârzierii livrărilor de petrol din Mexic către rafinăriile americane, din cauza uraganului Dean. Dealerii apreciază totuşi că în săptămâniile viitoare sunt improbabile scăderi accentuate ale cotaţiilor, având în vedere că vârful sezonului de şase luni al uraganelor din Atlantic este plasat în septembrie.“Este o bună şansă ca preţul petrolului să nu înregistreze căderi, chiar dacă a scăzut sub bariera psihologică de 70 de dolari“, a explicat Victor Shum, analist la compania americană de consultanţă Purvin& Gertz. Un alt element, considerat de analişti fundamental în previzionarea unei creşteri a preţului, cu atingerea unui vârf de 80 de dolari pe baril până la finele anului, este cererea sporită pe piaţă, cauzată de completarea stocurilor de iarnă.
OPEC continuă să refuze majorarea producţiei
Previziunile de evoluţie a indicatoriilor macroeconomici reprezintă de asemenea unul dintre factorii care influenţează puternic piaţa petrolieră internaţională. În prima jumătate a lunii august, criza creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc de pe piaţa americană a condus imediat la scăderi ale cotaţiilor petroliere.
2007 s-a dovedit a fi un an extrem de agitat, cu maxime şi minime cauzate în principal de instabilitatea politică a ţărilor producătoare de petrol. Disputa dintre Iran, al doilea mare producător din cadrul OPEC, şi Occident referitoare la programul nuclear, atacurile militanţilor din Nigeria, tensiunile dintre Venezuela şi SUA au exercitat presiuni asupra preţului petrolului. La acestea s-au adăugat prognozele de creştere economică a Chinei, constrângerile temporare privind capacităţile de rafinare de pe piaţa americană şi achiziţiile fondurilor speculative. Astfel, de la un nivel de 50 de dolari barilul în luna ianuarie 2007 s-a ajuns la recordul istoric de 78,77 dolari la data de 1 august. Care ar fi totuşi preţul corect, în condiţiile în care producţia la nivel mondial poate susţine fără probleme consumul? Un preţ rezonabil atât pentru ţările producătoare, cât şi pentru consumatori trebuie să fie între 60 şi 65 dolari pe baril, a declarat directorul de cercetare al OPEC, Hasan Qabazar, citat de Reuters.
OPEC, organizaţie care asigură peste o treime din necesarul mondial de petrol, nu a răspuns solicitărilor repetate din partea SUA şi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) de a majora producţia, considerând că atingerea unor cotaţii maxime reprezintă o consecinţă a achiziţiilor fondurilor speculative, şi nu a unei oferte insuficiente pe piaţă.
Evoluţiile cotaţiilor ţiţeiului se reflectă într-o oarecare măsură şi pe piaţa internă. Cât anume este greu de spus. Brokerii susţin că oricum piaţa românească are o funcţionare aparte, care nu ţine cont prea mult de ce se întâmplă pe plan extern. Preşedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, ne-a explicat că evoluţiile cotaţiilor ţiţeiului pe plan internaţional îşi fac simţite efectele în preţul carburanţilor într-un interval de 45 de zile. El a precizat că, la ora actuală, preţul ţiţeiului este într-o creştere structurală continuă, astfel că nu este exclus ca, în următorii ani, să se ajungă la 100 de dolari pe baril. Mariana Gheorghe, director general executiv Petrom, susţine că în afară de cotaţia ţiţeiului – care nu se reflectă proporţional în preţul carburanţilor – un factor determinant îl constituie cererea şi oferta de pe piaţa locală. În funcţie de aceşti doi parametri, Petrom operează creşteri sau scăderi ale preţurilor carburanţilor.
