Care sunt prevederile referitoare la emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans?
Melania Călugărescu – Timişoara
În conformitate cu Codul de procedură fiscală, soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare.
Pot depune cerere pentru emiterea unei soluţii fiscale contribuabilii înregistraţi la organele fiscale. Anterior depunerii cererii şi a documentaţiei, contribuabilul poate solicita în scris ANAF o discuţie preliminară în vederea stabilirii existenţei stării de fapt viitoare pentru emiterea unei soluţii fiscale.
Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale trebuie să conţină datele de identificare ale contribuabilului, ale reprezentantului legal şi prezentarea stării de fapt viitoare pentru care se solicită emiterea acesteia. O cerere poate conţine prezentarea mai multor stări de fapt viitoare pentru care se solicită soluţii fiscale. Cererea va fi însoţită de documentaţia aferentă şi de dovada achitării tarifului de emitere, în valoare de 1.000 de euro, la cursul comunicat de BNR în ziua efectuării plăţii.
Documentaţia pentru emiterea soluţiei fiscale va fi depusă la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în două exemplare. În cazul în care există documente în limbă străină, acestea vor fi însoţite de traduceri în limba română, efectuate de traducători autorizaţi. Documentaţia depusă va fi îndosariată, respectiv paginile vor fi numerotate şi însoţite de opis.
Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Acordul de preţ în avans, aşa cum este definit în Codul de procedură fiscală, reprezintă actul administrativ emis de ANAF în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal.
Pot solicita emiterea unui acord contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate. Acordul poate fi modificat la solicitarea contribuabilului.
Şi în această situaţie, anterior depunerii cererii de emitere/modificare a unui acord şi a documentaţiei, contribuabilul poate solicita în scris Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală o discuţie preliminară în vederea stabilirii existenţei stării de fapt viitoare pentru încheierea unui acord sau, după caz, a condiţiilor pentru modificarea acordului.
Depunerea unei cereri pentru emiterea/modificarea unui acord este condiţionată de achitarea, în lei, a tarifului de emitere/ modificare, care variază între 6.000 de euro şi 20.000 de euro, în funcţie de categoria contribuabilului – mare contribuabil sau alte categorii – şi natura solicitării – emitere sau modificare acord.
Cererea pentru emiterea unui acord trebuie sa conţină datele de identificare ale contribuabilului, ale reprezentantului legal şi prezentarea stării de fapt viitoare pentru care se solicită emiterea acordului. Cererea va fi însoţită de documentaţia aferentă tranzacţiei/tranzacţiilor între persoane afiliate pentru care se solicită acordul şi de dovada efectuării plăţii tarifului de emitere. În vederea obţinerii unui acord, prin documentaţie, contribuabilul prezintă Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală o propunere privind metoda de calcul al preţurilor de transfer ce urmează a fi practicate. Prin acord se stabileşte metoda de calcul al preţurilor de transfer conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Documentaţia pentru emiterea/ modificarea unui acord va fi depusă în trei exemplare. În cazul în care există documente în limba străină, acestea vor fi însoţite de traduceri în limba română, certificate de traducători autorizaţi. Documentaţia depusă va fi îndosariată, respectiv paginile vor fi numerotate şi însoţite de opis.
Acordul poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul unilateral este emis de autoritatea competentă din România. Acordul bilateral sau multilateral este emis în comun de către autoritatea competentă din România şi autorităţile fiscale competente din statele în a căror jurisdicţie se află entităţile afiliate contribuabilului solicitant. Acordul bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacţii cu contribuabili care provin din ţări cu care România are încheiate convenţii pentru evitarea dublei impuneri.
Acordul se emite pentru o perioadă de până la cinci ani. Prin excepţie, se pot emite acorduri pe o perioadă mai mare, în cazul contractelor pe termen lung. Acordul produce efecte numai pentru viitor, începând cu anul fiscal următor celui în care s-a încheiat tranzacţia.
Prin excepţie, acordul se poate aplica şi în anul fiscal în care s-a depus cererea sau s-a emis acordul, în următoarele condiţii: este prevăzut expres în acord, iar cererea a fost depusă anterior încheierii tranzacţiei pentru care se solicită acordul. Contribuabilul titular al unui acord are obligaţia de a depune anual, la organul emitent, un raport privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului, în anul de raportare, care va include şi valoarea consolidată a tranzacţiilor incluse în acord, în anul de raportare. Raportul se depune la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale. Nedepunerea raportului anual duce la anularea acordului.
Termenul pentru emiterea unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz.
Am efectuat o achiziţie intracomunitară. Transportul este efectuat de o firmă din România care emite o factură în euro fără TVA. Este corectă factura emisă de transportator?
Sterian Mihai – Bucureşti
Pentru a stabili dacă este corect să se emită factura fără TVA, trebuie să vedem dacă din punctul de vedere al taxei operaţiunea este impozabilă în România. Pentru acest lucru este necesar ca locul de prestare a serviciului să fie considerat în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 133 alin.(2) lit. c), prin derogare de la prevederea generală potrivit căreia locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate, în cazul unui transport intracomunitar de bunuri, locul prestării este considerat a fi locul de plecare al transportului. Prin excepţie, în cazul în care serviciul de transport este prestat unui client care, pentru prestarea respectivă, furnizează un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile competente dintr-un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului, se consideră că transportul are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA.
În cazul prezentat de dumneavoastră, există două posibilităţi:
• dacă nu sunteţi persoană înregistrată în scopuri de TVA, locul prestării se consideră a fi în statul din care pleacă marfa. În acest caz, prestatorul ar trebui să se înregistreze ca plătitor de taxă în acel stat, drept pentru care factura emisă ar include şi TVA colectată datorată în statul respectiv;
• dacă sunteţi persoană înregistrată în scopuri de TVA, se „mută" locul prestării în România, drept pentru care factura va trebui să includă şi TVA colectată datorată în România (19%).
În ceea ce priveşte facturarea sumelor în euro, conform prevederilor din Regulamentul nr. 4 din 2005 privind regimul valutar, operaţiunile între rezidenţi care decurg din organizarea şi/sau prestarea de servicii externe, cum ar fi transportul internaţional de mărfuri şi de persoane şi turismul internaţional, se pot efectua şi în valută.
De asemenea, conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar pentru că operaţiunea nu este scutită de taxă, suma taxei trebuie înscrisă şi în lei. Cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.
Cum se pot regla nişte sume declarate greşit în Decontul de taxă pe valoarea adăugată? Se poate face declaraţie rectificativă?
Gabriela Diaconescu – Craiova
În funcţie de natura erorii, există două posibilităţi de regularizare a sumelor declarate. Fie se evidenţiază în Decontul de taxă pe valoarea adăugată la rândurile de regularizări sumele rezultate din corectarea informaţiilor declarate în deconturile anterioare, fie se urmează procedura de corectare a erorilor materiale, prevăzută în Ordinul nr. 179 din 14.05.2007.
Potrivit Ordinului nr. 273 din 28.05.2007, la rândurile de regularizări se înscriu reglările ulterioare datorate unor evenimente care determină modificarea datelor declarate iniţial în deconturi din alt trimestru, precum:
• acordarea de reduceri de preţ ulterior livrării/prestării
• modificarea preţului de vânzare (de exemplu, modificarea preţului bunurilor care au fost declarate ca achiziţie intracomunitară pe bază de autofactură, în condiţiile legii, ulterior factura primită de la furnizor având un preţ mai mare sau mai mic)
• anularea totală sau parţială a unei operaţiuni după emiterea facturii, fără ca bunurile să fie livrate
• nedeclararea din eroare a operaţiunii în perioada în care intervine exigibilitatea
• modificarea bazei impozabile a achiziţiei intracomunitare şi a taxei aferente, ca urmare a modificării cursului valutar de referinţă aplicabil, datorată unor neconcordanţe între data primirii facturii de la furnizor şi data declarării achiziţiei intracomunitare
• orice alte evenimente de natură să modifice datele declarate iniţial.
Conform prevederilor Ordinului nr.179 din 14.05.2007, în termenul de prescripţie de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost depus decontul întocmit eronat, pot fi corectate erori materiale de tipul:
• erori de transcriere, cum sunt: preluarea eronată a sumelor din jurnale; inversarea unor cifre din sumele trecute în decont; preluarea eronată a datelor din decontul perioadei fiscale anterioare (de exemplu, declararea eronată a soldului de plată din decontul perioadei fiscale anterioare)
• înregistrarea în decont a diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată de plată, constatate de organele de control, contrar reglementărilor legale în materie
• erori provenind din înscrierea în decontul de taxă pe valoarea adăugată a sumelor solicitate la rambursare în perioada anterioară.
Erorile materiale din deconturile de taxă pe valoarea adăugată pot fi corectate din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea persoanei impozabile.
Corectarea din iniţiativa organului fiscal se poate efectua astfel:
• în cazul în care în decontul depus se poate identifica tipul erorii (respectiv eroare de calcul sau preluarea eronată a sumelor din decontul perioadei anterioare sau din evidenţele de TVA), corectarea se va efectua, din proprie iniţiativă, de compartimentul de specialitate;
• dacă în decont se constată erori a căror cauză nu poate fi stabilită, compartimentul de specialitate va notifica în scris persoana impozabilă şi va solicita prezentarea acesteia cu documente justificative, pentru a da informaţii şi lămuriri necesare corectării erorilor semnalate.
În cazul corectării erorilor materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată, la solicitarea persoanei impozabile, se procedează astfel:
• aceasta depune solicitarea de corectare a erorilor materiale la registratura organului fiscal competent sau la poştă, prin scrisoare recomandată
• compartimentul de specialitate va comunica în scris persoanei impozabile data, ora şi locul la care trebuie să se prezinte, precum şi documentele necesare justificării erorilor.
Decizia de corectare este structurată conform modelului decontului de TVA în vigoare la data la care se referă decontul întocmit eronat, se completează numai la rândurile care au suferit modificări cu diferenţele în plus sau în minus faţă de suma declarată iniţial.
Dacă în urma corectării erorilor rezultă o sumă negativă de TVA, aceasta va fi preluată în decontul perioadei fiscale următoare, la secţiunea „Regularizări conform art. 1.473 din Codul fiscal“, rândul „Soldul sumei negative a TVA reportată din perioada precedentă, pentru care nu s-a solicitat rambursare“. Dacă rezultă o sumă pozitivă de TVA, aceasta va fi preluata în decontul perioadei fiscale următoare, la secţiunea „Regularizări conform art. 1.473 din Codul fiscal“, rândul „Soldul TVA de plată din decontul perioadei fiscale precedente neachitată până la data depunerii decontului de TVA“. Termenul de plată a diferenţei pozitive de TVA se stabileşte, potrivit reglementărilor legale, în funcţie de data comunicării deciziei de corectare sau a înştiinţării, după caz.
Declaraţie pentru corectarea erorilor
Tot eroare materială se consideră şi omiterea bifării casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată prin care se solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare. Solicitarea corectării erorii se face prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, din care să rezulte constatarea situaţiei, precum şi exprimarea intenţiei persoanei în cauză de a îndrepta eroarea. Declaraţia se depune până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată aferent perioadei fiscale urmatoare, dar nu mai tarziu de termenul legal pentru depunerea acestui decont. În această situaţie, termenul de soluţionare a solicitării de rambursare a sumei negative este de 45 de zile de la data depunerii acestei declaraţii.
Corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecţiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecţie fiscală. Prin excepţie de la această prevedere, corectarea erorilor materiale se poate realiza în baza dispoziţiei de măsuri comunicate de organul de inspecţie fiscală. În acest caz, cererea de corectare a erorii materiale, depusă de persoana impozabilă, va fi însoţită de dispoziţia de măsuri, în copie şi original.
Se mai poate înregistra şi se deduce taxa pe valoare adăugată de pe o factură fiscală neînregistrată, din omisiune, în contabilitate în luna în care a fost emisă?
Cornelia Udreanu –Timişoara
Potrivit prevederilor Codului fiscal, dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă.
În momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă, intervine dreptul de deducere a taxei. Ca regulă generală, taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepţiile prevăzute în Codul fiscal. Astfel, în cazul în care factura fiscală este emisă înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii, taxa pe valoarea adăugată poate fi dedusă la data la care este emisă factura. Alte excepţii apar în cazul operaţiunilor de leasing intern, când taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratei de leasing.
O altă condiţie ce trebuie îndeplinită este aceea că deducerea taxei pe valoarea adăugată trebuie justificată cu factură fiscală. Aceasta trebuie să fie emisă pe numele beneficiarului de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată şi să cuprindă toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal, respectiv:
• seria şi numărul facturii;
• data emiterii facturii;
• numele, adresa şi codul de identificare fiscală ale persoanei care emite factura;
• numele, adresa şi codul de identificare fiscală, după caz, ale beneficiarului de bunuri sau servicii;
• denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
• preţul unitar fără taxa pe valoarea adăugată şi baza de impozitare pentru fiecare cotă sau scutire;
• cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată sau menţiunile: scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil, supus regulilor speciale, după caz;
• suma taxei pe valoarea adăugată de plată.
În concluzie, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile enumerate mai sus, se poate înregistra şi se deduce taxa pe valoare adăugată de pe factura fiscală ulterior primirii acestui document, indiferent de luna în care se înregistrează în contabilitate.
Trebuie ţinut cont însă că neînregistrarea cronologică în contabilitate şi prelucrarea sistematică a informaţiilor constituie contravenţie la prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991. Potrivit acesteia, neînregistrarea în contabilitate a documentelor justificative şi contabile în perioada la care se referă se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei.
