Inainte de 1989 era un simplu tehnician la Fabrica de Bere din Cluj. Absolvise o scoala postliceala de frigotehnisti si, datorita unui handicap la un picior, spera sa obtina aprobarea pentru a pleca in Austria, de unde sa isi procure o proteza ortopedica de calitate. „Pentru a primi aceasta aprobare trebuia sa devin membru de partid. Eu nu vroiam sa emigrez. Am fost soim al patriei, pionier, UTC-ist si am vrut sa devin comunist. Nu din convingere, ci pentru a reusi sa plec in Austria. Pe de alta parte nici nu ascund faptul ca as fi vrut sa fiu membru de partid. Era o chestie buna, mergeai la pescuit la lacul partidului, spre exemplu, sau alte asemenea avantaje. Dupa ce m-am zbatut, era programat sa devin membru de partid pe 15 ianuarie 1990”, si-a amintit Silviu Prigoana. Ironia sortii sau nu, pentru cel ce urma sa primeasca carnetul de comunist, Revolutia a fost cel mai bun prilej pentru a-si etala calitatile de capitalist. A renuntat la slujba pe care o avea la Fabrica de Bere si, in primavara lui 1990, s-a hotarat sa intre in afaceri si sa isi deschida un mic restaurant in orasul Gherla din judetul Cluj.
Si-a vandut restaurantul si a investit in salubritate
„Nu mai stiu cat am investit. Este mult timp de atunci si oricum erau alte vremuri: o bere costa 6 lei si un pachet de Carpati fara filtru 3,25 lei. Cu toate ca afacerea era profitabila, am renuntat relativ repede la ea si asta pentru ca mi-am dat seama ca nu era de mine chestia asta cu crasmaritul”, ne spune Silviu Prigoana. Citise intr-un studiu realizat de o revista economica din Statele Unite faptul ca, spre deosebire de economiile tarilor occidentale, ponderea serviciilor in economiile tarilor foste comuniste este destul de mica. Asa ca s-a hotarat sa isi dezvolte afacerile in domeniul serviciilor. In 1991 si-a vandut restaurantul de la Gherla si a venit la Bucuresti, unde si-a infiintat o firma de salubritate: Rosal. „M-am gandit ca, pentru a reusi, trebuie sa incep in forta. Asa ca am luat un credit de 100 de milioane de lei. Cu banii acestia iti puteai cumpara cam 50 de masini Dacia. Eu am investit in opt masini de salubritate. Apoi m-am dus si eu la Primarie sa cer aprobare, insa nimeni nu ma putea lamuri cu nimic. Nu exista legislatie si toti dadeau din umeri”, ne-a declarat Silviu Prigoana. Pana in 1994 s-a concentrat pe dezvoltarea companiei de salubritate.
In 1998 a reusit sa castige licitatia organizata de Primarie pentru salubrizarea domeniului public din sectorul 3 al Bucurestiului. „Pana sa castigam aceasta licitatie am avut foarte multe contracte de salubrizare cu firme sau asociatii de locatari”, a continuat Prigoana.
Fortat de imprejurari insa, a trebuit sa se extinda si in alte domenii. „Cam prin ‘94 sau ‘95 aveam nevoie de niste containere metalice pentru salubritate. Cum firmele specializate mi le faceau la niste preturi exorbitante m-am decis sa imi fac eu o companie care sa se ocupe cu asa ceva. Apoi am avut nevoie pentru firma de salubritate de un software. Cand am apelat la firmele din acest domeniu mi-au spus niste „scoruri” de mi-a stat inima in loc. Asa ca m-am decis sa pun pe picioare propria afacere specializata in asa ceva”, ne explica Prigoana. Toate aceste companii nou infiintate trebuiau, pe de-o parte, sa deserveasca celelalte firme al carui proprietar era Prigoana si, pe de alta, sa aduca profit din ceea ce produceau pentru terti. „Pentru mine totul era simplu: deschideam afacerea, dupa care angajam un director si un contabil carora le spuneam ca ei conduc totul. Daca in cateva luni nu aduceau profit inchideam firma. Orice firma a mea trebuie sa aduca un profit de minimum 10%. Daca nu, o inchid. Oricum, pana acum, cred ca nu am renuntat decat la doua astfel de afaceri”, a continuat Prigoana.
Locuieste intr-un apartament inchiriat
Bazandu-se pe aceasta strategie, Prigoana a ridicat un adevarat imperiu: Rosal Servis. Acum, fostul proprietar al unui mic restaurant din Gherla are 48 de firme, 3.500 de angajati si face afaceri in domenii care, aparent, nu au nici o legatura unul cu celalalt. Companiile sale se ocupa de transport, constructii, deratizare si dezinsectie, comunicatii, comert cu obiecte de arta, productia de proteze ortopedice, parafarmaceutice, mobila si cherestea, media, management si consulting, si leasing. „La cele 48 de firme am in jur de 150 de asociati, insa la cea mai mare parte dintre ele sunt actionar majoritar. Am o cifra de afaceri de aproximativ 300 miliarde de lei pe an, un profit net de aproximativ un milion de dolari anual si, in fiecare luna, platesc impozite statului roman cam 4-5 miliarde de lei”, ne explica Silviu Prigoana. Dupa investitii in domenii ca transport, management si consulting sau productie de proteze ortopedice, omul de afaceri s-a gandit ca ar fi timpul sa investeasca si intr-o televiziune. Asa ca nu a stat mult pe ganduri si, cat ai bate din palme, a pus pe picioare postul Realitatea TV. Investitia: peste 2 milioane de dolari. Asta la inceput pentru ca Prigoana are ganduri mari in ceea ce priveste televiziunea. „Vreau ca Realitatea TV sa fie o televiziune de stiri care sa poata fi vazut de toata populatia Romaniei. In final vor trebui investiti in jur de 7-8 milioane de dolari. Acum, la aceasta televiziune lucreaza 150 de oameni, dar, peste o vreme, vom avea 300. Si acesta va trebui sa fie doar inceputul in ceea ce priveste televiziunea, pentru ca mai am si alte proiecte. De exemplu, vreau sa deschid o televiziune dedicata 24 de ore muzicii populare”, ne explica Prigoana.
Chiar daca rezultatele financiare ale firmelor la care Silviu Prigoana este actionar i-ar putea face pe o groaza de oameni de afaceri din Romania sa ramana muti de admiratie, acesta a ramas un om la fel de simplu ca pe vremea cand vroia sa plece in Austria pentru a-si procura o proteza ortopedica. Nu si-a cumparat nici limuzine si nici nu si-a construit vile in zone rezidentiale. Locuieste intr-un apartament inchiriat, la etajul trei al unui bloc din cartierul bucurestean Vitan, iar soferul sau personal conduce un Espero. Orice om de afaceri de o asemenea anvergura are, cu siguranta, un birou pe masura. Silviu Prigoana respecta bineinteles si el aceasta regula, insa rar il veti gasi acolo. „Ajung destul de rar pe la birou. Am insa un laptop pe care il car dupa mine. Mai tot timpul sunt pe drum”, a incheiat acesta razand.     

Carte de vizita
· actionar la 48 de firme (la cea mai mare parte actionar majoritar).
· domenii de activitate: transport, productie de software, salubritate, constructii, media, deratizare si dezinsectie, management si consulting, productie de proteze ortopedice, parafarmaceutica, mobila si cherestea, comunicatii, leasing, productie de electronice, arta.
· are peste 3.500 de angajati.
· cifra de afaceri: aproximativ 300 miliarde de lei/an
· profit net : circa un milion USD/an.