capital.ro: Sunteţi autorul primei carţi care tratează în detaliu problematica lobby-ului în România. Cui se adresează lucrarea şi ce v-a motivat să lansaţi acest volum?
Ionuţ Tănase: În România, ca în majoritatea statelor democratice, lobby-ul a fost prost înţeles multă vreme după căderea comunismului şi încă sunt o mulţime de stereotipii care se cuvin demitizate. Am considerat că este vremea să aducem această activitate legitimă într-o zonă de vizibilitate, explicându-i cele mai intime mecanisme şi mai cu seamă utilitatea sa publică incontestabilă într-un regim democratic. Din fericire, studiile de percepţii pe care le-am făcut arată notorietatea ridicată a termenului în rândul românilor, iar cei care îl asociază cu aspecte negative sunt doar în jur de 15%, un procent foarte scăzut comparativ cu alte state. Volumul “Dinamica activităţii de lobby în România” are o adresabilitate largă, de la practicienii acestei meserii, până la politicieni, la funcţionarii din administraţia publică centrală şi locală, studenţii din sfera ştiinţelor sociale, dar şi cetăţenii care, din spirit civic sau pură curiozitate, doresc să înţeleagă modalităţile de a influenţa politicile publice. Despre conţinutul cărţii, se pot afla mai multe pe site-ul www.desprelobby.ro.
capital.ro: Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenul de lobby, care ar fi cea mai simplă şi în acelaşi timp cuprinzătoare definiţie?
Ionuţ Tănase: Un cunoscut autor britanic spune ca lobby-ul este arta persuasiunii politice. Eu consider că este ştiinţa de a convinge politicienii sau, şi mai concret, acţiunea de a influenţa politicile publice.
capital.ro: Cum a evoluat lobby-ul, din 1995, când a fost înfiinţată prima firmă de acest gen din România, şi până în prezent?
Ionuţ Tănase: În prima jumatate a anilor ’90 condiţiile debutului activităţii de lobby în spaţiul autohton erau totalmente neprielnice. Societatea noastră era marcată de moştenirea perioadei totalitare – neîncredere socială, lipsa de spirit civic, neasumarea responsabilităţii – context în care un instrument democratic precum lobby-ul nu avea cum să se dezvolte sănătos, în ciuda noilor reguli şi principii reclamate de competiţia şi piaţa liberă . Şansa primilor lobby-işti au constituit-o primele corporaţii internaţionale, în principal americane, şi nevoia lor de reprezentare în faţa autorităţilor române. Astfel a apărut prima firmă de lobby înfiinţată de Guy Burrow, fostul director general al companiei Shell România. În următorii zece ani s-au constituit alte 2-3 firme exclusiv de lobby, iar firmele mari de consultanţă în PR au inclus serviciile de relaţii cu autorităţile în portofoliul lor. Lobbyul, mai ales până în 2007, anul integrării europene a României, s-a situat într-o zonă gri, de confort, în care asigurarea transparenţei în decizia politică era complet deficitară. Integrarea în structurile europene a adus noi obligaţii de transparenţă. Posibilităţile reale de dezvoltare şi de profesionalizare a lobby-ului în România vin din transparentizarea şi asumarea acţiunilor lobby-iştilor, trend care este în desfăşurare la momentul actual – ceea ceea ce eu numesc etapa de glasnost a lobby-ului. Două elemente concrete în sprijinul celor afirmate: începând cu 2010, avem prima asociaţie a lobbyiştilor români, iar din 2011 profesia de lobby-ist este inclusă în Clasificarea Ocupaţiilor din România sub numele de “specialist în activitatea de lobby”. În prezent , consider că s-a ieşit din etapa de pruncie a activităţii şi a breslei, iar piaţa consultanţei de lobby numără în jur de zece companii specializate exclusiv în această nişă. Premisele sunt aşadar bune, de creştere şi profesionalizare.
capital.ro: Care sunt calităţile unui lobby-ist de succes?
Ionuţ Tănase: Sunt multe. Am să numesc însă trei virtuţi inspirate în mod bine intenţionat din Principele lui Machiavelli, după cum scrie profesorul olandez Rinus van Schendelen: ambiţie puternică de a câştiga, studiu pentru pregătirea terenului şi prudenţă în timpul jocului.
capital.ro: Ce sectoare de activitate din Romania credeti ca beneficiaza momentan de cel mai intens lobby?
Ionuţ Tănase: Interviurile cu lobby-işti şi politicieni pe care le-am realizat pentru cercetarea mea, dar şi experienţa mea proprie arată că sectoarele unde lobby-ul are un rol esenţial sunt în ordine: industria farmaceutică, sectorul bancar, exploatarea resurselor naturale, sectorul energetic şi industria tutunului. Aceste zone beneficiază de cel mai activ lobby.
capital.ro: Care sunt cele mai eficiente tehnici de lobby în România şi cum putem deosebi un lobby “bun” de unul “rău”?
Ionuţ Tănase: Din punctul de vedere al lobby-istului român profesionist, instrumentul cu cel mai ridicat grad de eficienţă este transmiterea documentelor de poziţie sau de fundamentare prin intermediul întâlnirilor private cu decidenţii, întâlniri solicitate transparent şi asumat. Un alt instrument este organizarea de conferinţe şi seminarii pentru transmiterea principalelor mesaje ale campaniei de lobby. În fine, mesajele transmise mediatic sunt preferate de mai puţini lobby-işti, însă, nota bene, sunt considerate foarte eficiente de politicienii înşişi.
În ce priveşte lobby-ul “bun”, eu cred ca orice lobby transparent este un lobby bun, în timp ce lobby-ul “rău” eu îl asociez cu caracterul opac, cu fuga de asumare. De altfel, stereotipul lobby-ului ca trafic de influenţă aşa s-a născut.
capital.ro: Există riscul ca lobby-ul să fie confundat cu traficul de influenţă?
Ionuţ Tănase: Am remarcat această dezbatere – după opinia mea – profund contraproductivă, lobby versus trafic de influenţă. Este o comparaţie alimentată mult de portretizarile din presă, dar şi de discursul unor politicieni, şi nu reflectă neapărat o percepţie publică. Am văzut că deşi s-a dezbătut ani la rând, încă nu există o opinie unitară a politicienilor şi nici măcar a lobby-iştilor. Pentru mine lucrurile sunt clare şi am explicat aceasta şi în volumul meu: lobby-ul asumat şi transparent nu are nimic în comun cu traficul de influenţă. E adevărat, au existat câteva cazuri mari de corupţie în rândul politicienilor care au consolidat această apropiere. Lobby-ul ramâne însă un instrument al democraţiei participative, un drept protejat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, delimitându-se net de infracţiunea traficului de influenţă cel puţin prin următoarele elemente: 1. lobby-istul profesionist nu face uz în mod exclusiv de calitatea sa de a avea acces la politicieni şi nu oferă foloase materiale în schimbul facilitării accesului; 2. lobby-iştii se folosesc în mod esenţial de abilităţile şi instrumentele specifice acestei activităţi; 3. lobby-ul este permis de lege, în vreme ce traficul de influenţă este interzis.
capital.ro: Este necesară o lege specială a lobby-ului in România? Ce impact credeţi că ar avea, atât pentru practicieni, cât şi pentru beneficiarii acestei activităţi?
Ionuţ Tănase: La Bruxelles, unde varietatea intereselor private, corporatiste, dar şi publice atinge cote ridicate faţă de restul statelor europene, îşi desfăşoară activitatea peste 15.000 de lobby-işti, atenţie, în absenţa oricărei legi a lobby-ului! Forţând o comparaţie plastică, aş spune că votând o lege a lobby-ului în România ar însemna să fim mai catolici decât Papa într-o ţară care nici măcar nu este catolică… Cu alte cuvinte, pentru câteva firme de lobby, care încă nu au forţa, experienţa şi problematica unei industrii, am elabora o lege specială, ceea ce mi se pare uşor pripit, în condiţiile în care nu s-au încercat celelalte pârghii posibile, precum înregistrarea obligatorie a lobby-iştilor într-un registru gestionat de o autoritate specială sau de Parlament, de pildă. Înregistrarea lobby-iştilor de la Comisia Europeană şi Parlamentul European este încă opţională, analizându-se posibilitatea de a deveni obligatorie în viitorul apropiat. Doar de dragul pionieratului nu putem avea o lege, care în loc să stimuleze industria lobby-ului, ar fi percepută mai degrabă ca îngreunând dezvoltarea acestui segment. Avem numeroase elemente de legislaţie care doar aşteaptă să fie aplicate corespunzător: dreptul de a petiţiona, libertatea de expresie, legea transparenţei decizionale, libertatea de asociere ş.a.m.d. În America, între momentul când în anul 1787 preşedintele Madison semnala riscul grupurilor de interese şi 1946, când s-a votat legea lobbyului, s-au scurs peste 150 de ani în care breasla lobby-iştilor şi clasa politică s-au maturizat. Nu cred că avem de ce să grăbim lucrurile, ci mai degrabă să permitem o evoluţie atent monitorizată.
capital.ro: Sa facem un efort de imaginatie. Care va fi imaginea lobby-ului in Romania peste 10 ani?
Ionuţ Tănase: Vom vedea cum deficitul de transparenţă a lobby-ului va fi compensat prin noile tehnologii ale comunicării, care se traduc prin viteza şi spontaneitatea informaţiei, forţa dezbaterilor publice în timp real, devoalarea intereselor impusă nu numai de etica profesională, ci şi de dinamica spaţiului online. Cyber-lobby-ul, căci despre aceasta vorbim, va stimula totodată creşterea incidenţei a ceea ce se cheamă contra-lobby la orice dosar de lobby, oricât de simplă sau neînsemnată ar fi miza. Filtrele prin care va trebui să treacă argumentaţia lobby-iştilor se vor multiplica în spaţiul public, instrumentele şi tehnicile de lobby se vor diversifica, tipul de argumentaţie va migra tot mai mult dinspre raţional spre emoţional, iar dosarele lobby-iştilor nu numai că vor întâmpina, după cum spuneam, un contra-lobby activ, ci se vor soluţiona tot mai imprevizibil, pe măsura lărgirii sferei decidenţilor, a influenţatorilor sau a suporterilor. Dacă în prezent este relativ dificil a măsura succesul unei campanii de lobby sau efectele muncii lobby-iştilor, acest lucru va fi extrem de anevoios pe măsură ce harta deciziei politice va câştiga în complexitate, odată cu transparentizarea actului politic şi a activităţii de lobby. Numărul firmelor de consultanţă de specialitate în nişa lobbyului şi a afacerilor publice va creşte, iar actul de lobby se va profesionaliza, repet, numai dacă vom înregistra progrese în transparentizarea acestei activităţi. Lobby-iştii români au şansa de a-şi construi imaginea publică a unei industrii responsabile în următorii zece ani. După cum spun în cartea recent apărută, putem asista la o schimbare de paradigmă: din activitatea semitransparentă şi informală în paradigma unei pârghii legitime a democraţiei deliberative.
