Bucureștiul este o mare afacere. Un oraș de aproximativ 2 milioane de suflete, cu un PIB pe cap de locuitor aflat la peste 120% față de media la nivelul Uniunii Europene nu are cum să nu fie o mină de aur dacă este bine manageriat.
Din păcate, capitala României a fost până acum condusă fie de incompetenți, fie de rău-voitori. Sau, poate, de apartenenți ai ambelor categorii menționate. La un buget de aproximativ 1 miliard de euro cheltuieli, Primăria Generală a municipiului București are venituri de mai puțin de 750 de milioane. Asta în ciuda potențialului uriaș al acestei aglomerări urbane care ar putea să genereze mult mai mulți bani și prosperitate pentru locuitorii săi. Din păcate, populismul politicienilor face ca o mare parte din banii care ar putea să intre în contul orașului își găsesc adăpost în cu totul alte buzunare. Iar cea mai mare gogomănie este recenta promisiune a doamnei Vrânceanu-Firea care a anunțat că vrea să ofere bucureștenilor transport gratuit.
Orice activitate, fie că este una profitabilă, fie că nu, trebuie să-și aibă un sens. Dacă nu economic, măcar social, moral sau de altă natură. A oferi transport în comun gratuit pe teritoriul Bucureștiului nu are nici o noimă. În primul rând, cei care refuză să folosescă astăzi transportul în comun nu sunt săraci. Ei sunt cei care aglomerează șoselele călătorind fie cu taxiuri, fie în autoturismele personale. Iar asta costă mai mult decât un abonament lunar pe RATB. În concluzie, măsură de a renunța la veniturile din vânzările de bilete și abonamente nu va produce nicio consecință pozitivă asupra traficului rutier. Dimpotrivă, oamenii ar putea fi tentați să ocolească și mai mult autobuzele și tramvaiele. Asta pentru că, în condițiile dependenței 100% de bani de la bugetul de stat, va fi din ce în ce mai greu să fie finanțat transportul chiar și în condițiile actuale. Nu mai pun la socoteală faptul că vom intra într-un soi de cerc vicios. Autobuzele nu vor mai putea fi reparate la timp fiindcă nu vor fi bani, iar cele rămase pe traseu se vor deprecia mai repede decât ar fi normal pentru că vor fi suprasolicitate. Și tot așa, transportul în comun care și astăzi suferă de lipsa condițiilor civilizate pe anumite rute va deveni din ce în ce mai prost și mai neatractiv pentru oameni.
Soluția la problema traficului este dimpotrivă, investiția în condiții de transport cât mai bune. Ceea ce crește nevoile financiare ale regiei. Iar acestea pot fi parțial susținute din banii luați pe bilete. Firește, nevoile rezidenților din oraș pot fi subvenționate prin intermediul abonamentelor lunare. Dar prețul biletelor trebuie să crească pentru a fi cât mai aproape de prețul real al serviciilor oferite. În felul acesta s-ar putea obține mai mulți bani de la călătorii ocazionali – turiști sau rezidenți ai altor orașe – în timp ce bucureștenii se pot bucura de prețuri mai mici pe baza faptului că aici locuiesc. Așa este în toate marile capitale europene, iar sistemul a dovedit că funcționează. Și poate că așa aș simți și eu – parafrazând sloganul campaniei pentru „Cumințenia Pământului“ – că Bucureștiul e al meu. Azi e doar un oraș total haotic căruia Oprescu i-a pierdut cheile și apoi Firea i-a spart ușa.
Claudiu Șerban,
director editorial Capital