Intruniti saptamana trecuta la Dublin, sefii executivi ai companiilor de asigurare si reasigurare au cazut de acord ca nici razboiul din Irak, nici terorismul nu reprezinta cea mai serioasa amenintare pentru afacerile lor. Asiguratorii au platit de mult tributul impus de ambele fenomene; acum ar fi, mai curand, momentul ca ei sa inceapa a si profita de pe urma conjuncturii create din 11 septembrie 2001 incoace. Iar cel mai bun argument ca acest lucru este si posibil, si justificat este cresterea din ultimele zile, cu patru pana la cinci procente, a indicilor S&P Insurance si Dow Jones European Insurance.
O singura, dar implacabila conditie trebuie indeplinita: pietele de capital, pe care asiguratorii isi realizeaza cea mai mare parte din profituri, trebuie repuse intr-un regim de functionare animat de investitii si optimism. Iar aceasta se poate intampla numai daca economia globala va fi eliberata de complicatiile politico-militare si incertitudinile care o macina de mai bine de doi ani. Dupa o perioada de pierderi colosale si abrupte, sintetizate intr-o reducere a activelor cu 250 de miliarde de dolari, la nivel mondial, bransa asigurarilor are nevoie de un climat economico-financiar stabil pentru a se reface.
Dupa lovitura pe care au primit-o in septembrie 2001, asiguratorii au supravietuit incercand sa se adapteze la noile imprejurari, care incap sub titulatura generica de amenintare terorista. Asiguratorii stiu insa ca un cost foarte ridicat al primelor de risc nu reprezinta o solutie pe termen lung, cu atat mai putin in actualul mediu investitional care tinde sa se contracte. Dar companiile din domeniul asigurarilor nu au deocamdata un raspuns mai bun decat mentinerea primelor la un pret inalt, nici un raspuns mai onest decat descurajarea asigurarilor pentru situatii de conflict armat ori de atac terorist.
Asigurare de razboi pentru timp de pace
Prin traditie, riscul de razboi nu este asigurabil, cu unele exceptii. Pentru nave si avioane se poate negocia o clauza speciala pentru acoperirea riscului in zona si pe durata unui conflict armat. Asiguratorii mai acorda, eventual, acoperirea pentru acest risc unora dintre clientii lor fideli, dar de o maniera confidentiala, pentru a nu starni neincredere in randul investitorilor. In rest insa, companiile de reasigurare refuza, cel mai frecvent, sa preia riscul de razboi.
Comitetul de Evaluare a Riscului de Razboi, cu sediul la Londra, singura instanta din lume autorizata sa fixeze primele pentru acest gen de risc, a lasat asiguratorilor decizia de a-l acoperi sau nu, dar a instituit o regula care limiteaza sever sansele de semnare a unei asemenea polite: constituirea unor provizioane pentru onorarea eventualelor plati.
si din acest motiv, dar si pentru ca asiguratorii nu dispun inca de o reteta pentru evaluarea corecta, echilibrata a riscurilor din aceasta categorie, primele pe care le platesc acum firmele ce opereaza in Golf cresc in ritm galopant. Astfel, primele platite de firmele care exporta in Orientul Mijlociu au crescut instantaneu cu 50-120 de dolari pentru un container, iar pentru zilele urmatoare se prognozeaza atingerea pragului de 500 de dolari. Marfurile transportate pe liniile aeriene – riscul generat de razboiul din Irak – este acoperit contra unei taxe de 25 de centi per kilogram, cu o probabila crestere pana la cota a 38 de centi.
Prin pachetul de asigurare globala oferit in vremuri normale clientilor este acoperit si riscul necunoscut al unor acte de razboi neprevazute, dar imediat dupa ce acestea incep sa curga, intervine anularea automata a vechiului contract, cu posibilitatea renegocierii altuia nou intr-o perioada data de timp. Sub motiv ca ultimatumul lansat de presedintele Bush a transformat riscul din Golf intr-unul cunoscut si evitabil, Comitetul de la Londra a redus de la sapte la doar doua zile termenul de stingere a obligatiilor rezultand din vechile polite de asigurare a marfurilor. De pe o zi pe alta, este asteptata o decizie similara pentru mijloacele de transport – avioane si vase comerciale.
In momentul declansarii ostilitatilor, valoarea navelor si cea a marfurilor transportate de acestea pe rutele din zona Golfului se ridicau la cate 40 de milioane de dolari. Pentru fiecare nava, proprietarii platisera intre 300.000 si 600.000 de dolari pe an; la aceasta se adauga o prima aditionala de 10-20% pentru riscul unor acte de razboi neprevazute.
Dupa declansarea ostilitatilor, aceleasi nave pot fi acoperite pentru risc de razboi (cunoscut) contra unor sume de zece ori mai mari si doar pe durata unei curse, dupa care asigurarea trebuie reinnoita. In cazul incarcaturii de marfuri, prima pentru risc de razboi este de 50 de ori mai mare decat in vremuri de pace.
Preturile par prohibitive, insa brokerii semnaleaza o crestere peste asteptari a cererii pentru acoperirea riscului de conflict armat, din partea transportatorilor care opereaza in Golf.
Intr-un mod similar evolueaza lucrurile, in ciuda primelor ridicate, si in cazul companiilor prezente in zona, fie ca au in patrimoniu rafinarii, centre de afaceri, hoteluri, ori sonde de extractie. O rafinarie din Golf, de pilda, cu un capital de 200 milioane de dolari poate acum incheia un nou contract de asigurare pentru riscul de razboi, numai pentru o parte din valoarea ei, egala cu 25 milioane dolari, dar platind aceeasi prima ca pentru intregul patrimoniu in timp de pace. Prin urmare, asiguratorul impune limitarea valorii evaluate la o optime din total si majoreaza totodata costul asigurarii de opt ori.
Dupa toate semnele, epoca actualului razboi in Golf nu va fi una de seceta in vanzari, nici una de pierderi masive ca urmare a onorarii politelor. Strict vorbind, navele sau aeronavele comerciale care cad victime in contextul unui conflict armat reprezinta cazuri rarisime. Prin urmare, daca vanzarile continua intr-un ritm rezonabil, asiguratorii vor ramane in zona profitului. Din acest punct de vedere, razboiul din Irak s-ar putea dovedi in ultima instanta mai curand o oportunitate pentru sectorul asigurarilor.
Guvernul preia o parte din riscuri pentru avioane
Pana in 2001, acoperirea riscului de razboi (in intelesul de eveniment neprevazut) era oferita liniilor aeriene de catre asiguratori ca un fel de bonus la pachetul global pentru care se incheia contractul. Clauza de despagubire in caz de conflict armat costa 1-2 centi per pasager sau era acordata chiar si cu titlu gratuit. Dupa atacul terorist din 11 septembrie 2001, costurile unui pachet de asigurare pentru companiile aeriene s-au triplat. In cea mai mare masura, aceasta evolutie s-a datorat aceluiasi risc de razboi, cotat in cu totul alti termeni de atunci incoace. Acoperirea riscului pentru liniile aeriene a devenit ca si prohibita, in conditiile in care numai asigurarea contra riscului de razboi a inceput sa fie oferita la pretul de 2,25 dolari per pasager. Altfel spus, companiile aeriene americane, de pilda, ar fi trebuit sa plateasca anual 1.400 milioane de dolari, ceea ce ar fi fost peste puterile lor. Autoritatea aeronautica din SUA a reusit insa sa obtina o lege si fondurile prin care acopera acest risc pentru avioane, pasageri si echipaje, la nivelul tuturor companiilor, pentru numai 140 milioane de dolari. Ceea ce nu a putut totusi sa impiedice cvadruplarea cheltuielilor facute de companiile aeriene pentru asigurari, intr-un interval de doar 20 de luni.
Costuri pentru asigurari ale liniilor aeriene americane
Fata de inceputul anului 2001, in toamna lui 2002 companiile din SUA plateau asiguratorilor prime de patru ori mai mari. Primele de risc pentru aeronave au crescut de
2,5 ori, celelalte costuri de asigurare majoran-du-se de 4,6 ori.
