Boierul D. Sturdza elaborează, în Moldova la 1802, planul unei republici „aristo-democraticeşti”, apoi, tot în acest Principat, Şt. Crişan-Körössi concepea înfiinţarea unui stat românesc, modern şi independent, în anul 1807.
În concluzie, la începutul secolului al XIX-lea, se vădeşte tot mai insistent preocuparea de a găsi o soluţie politică favorabilă emancipării Moldovei şi Ţării Româneşti de sub dominaţia otomană, prin curmarea regimului politic fanariot.
În aceste condiții, Eteria a găsit numeroşi simpatizanţi în rândurile boierimii române din Principate.
În sprijinul aşteptat al Rusiei pentru revolta generală planificată, ei vedeau nu numai certitudinea succesului, dar şi garanţia că regimul politic boieresc, preconizat în memoriile lor, va fi înfăptuit în Principate după eliberarea de sub stăpânirea otomană.
În memoriile sau proiectele de reformă, de la începutul secolului al XIX-lea, se vorbeşte despre diverse forme de guvernământ, de la monarhia constituţională până la republică.
În martie 1821, ajuns lângă Bucureşti cu „Adunarea cea mare”, Tudor Vladimirescu se adresa locuitorilor oraşului cu această chemare: „norodul Ţării Româneşti s-a ridicat pentru dreptăţile folositoare la toată obştea”.
La 20 martie, Vladimirescu a lansat o nouă Proclamaţie, în care enunţa încă o dată motivele ridicării „Adunării norodului”: pierderea libertăţilor ţării şi nedreptăţile regimului turco-fanariot.
Proclamaţia vorbea despre toţi cei care se consideră „părţi ale unui neam” şi adresa un apel la unire, pentru „câştigarea şi naşterea a doua a dreptăţilor noastre”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
