Vinerea trecută, în jurul orei locale 3.20, pe aeroportul Rinas din Tirana au sosit primii afgani ce urmează să fie găzduiţi de țările balcanice, transmit jurnaliştii greci de la Kathimerini.
Este vorba de 120 de colaboratori ai americanilor, dintr-un total de 4.000 pe care guvernul albanez a anunțat că îi va primi temporar (?) pe teritoriul său, în timp ce alţi 800 sunt așteptați în curând în Macedonia de Nord și peste 1.000 în Kosovo.
Sosirea la Tirana a avut loc la câteva ore după atentatul sângeros al ISIS pe aeroportul din Kabul, un coșmar pe care însă nou-sosiţii nu au apucat să-l trăiască deoarece cu o zi înainte fuseseră transportaţi la Tbilisi de unde au plecat cu o cursă aeriană spre Albania.
Rama, Zaev și președintele kosovar Vjosa Osmani au declarat că își deschid „brațele”, cuprinşi de profunde sentimente umanitare, dar – dincolo de asta – toată lumea știe că în aceste țări dorința americanilor este lege. Rămâne de văzut – dar nu prea curând – câți dintre cei găzduiţi în Balcani vor primi vize pentru SUA și câți vor rămâne „pe perioadă nedefinită”, așa cum s-a întâmplat în cazurile anterioare, potrivit Kathimerini.gr.
„Am fost și noi afgani”, a spus Rama, referindu-se la plecarea a mii de albanezi pentru a scăpa de regimul lui Hoxha.
De la începutul anilor ’90, Balcanii au fost un refugiu pentru „pierderile umane colaterale” produse de războaiele și conflictele religioase din Orientul Mijlociu și din regiunea extinsă a Orientului sau, potrivit unei expresii a bine-documentatului site kosovar gazetaexpress, „o groapă ecologică de gunoi” în care orice puternic îşi aruncă „deșeurile”, când nu mai are nevoie de ele, după ce le-a folosit.
Fosta Iugoslavie
Totul a început odată cu prăbușirea sângeroasă a Iugoslaviei și venirea -în sprijinul musulmanilor bosniaci – a unor mujahedini fanatici din Afganistan, bine instruiți și echipați de americani în jihadul antisovietic.
Este greu de stabilit numărul lor exact, dar conform estimărilor organizațiilor internaționale și ale unor servicii secrete externe, peste trei mii de afgani şi alți arabi, „luptători ai lui Allah” ar fi luptat în Bosnia. Mulți dintre ei, odată cu sfârșitul războiului civil iugoslav, au rămas în această țară instabilă și precară, unde şi-au creat familii și au contribuit foarte mult la radicalizarea elementului musulman tradițional moderat.
Chiar și astăzi există în Bosnia „sate ale mujahedinilor”, unde se practică sharia și în care chiar şi poliția evită să intre.
Anii ’80 şi ’90
În anii 1980 și 1990, Statele Unite au folosit, atât în Afganistan, cât și în războiul din Golf, grupări și facțiuni islamiste împotriva adversarilor lor (împotriva rușilor, a lui Khomeini, a lui Saddam Hussein). După ce au părăsit zonele de război, au trebuit să protejeze sau chiar să recompenseze într-un fel aceste grupări.
Odată cu gonirea sovieticilor din Afganistan, mujahedini experimentaţi, ajunşi „fără ocupaţie”, au plecat din munţi şi cu instigare și susţinere (cu arme și bani) din partea unor țări islamice precum Arabia Saudită, Yemen, Qatar, Iran etc., dar şi cu o „tolerare”, la început cel puțin, din partea americanilor, au ajuns în pădurile din Bosnia, pentru a continua jihadul.
Acolo au instruit armata rudimentară pe atunci a musulmanilor bosniaci conduşi de Izetbegović și au luat parte la lupte acerbe, contribuind în mare măsură la oprirea înaintării trupelor sârbo-bosniace ale lui Mladic. Nu au lipsit acţiunile brutale din partea lor împotriva sârbilor de altă religie.
Când, însă, după încetarea ostilităților (Dayton, 1995), comunitatea internațională a încercat să creeze în Bosnia-Herțegovina un stat după standardele occidentale, sămânța islamului radical începuse deja să dea „roade” în rândul populației musulmane, cu contribuţia decisivă a mujahedinilor.
Aceştia din urmă au prins rădăcini în Europa, bucurându-se de glorie și cinstire în comunitatea musulmană și lucrând pentru wahhabismul extremist. Activitatea de la baza societăţii în favoarea islamului extremist nu a întârziat să se vadă. După 11 septembrie, Bosnia a fost înregistrată pe harta mondială a terorismului ca sursă abundentă de islamiști fanatici.
Serviciile secrete occidentale au stabilit legături între musulmanii extremişti din Bosnia (urmaşii spirituali ai mujahedinilor) şi acte teroriste sângeroase (de ex. de la Paris etc.), iar majoritatea jihadiștilor balcanici fanatici – care au luptat în cadrul Statului Islamic – proveneau din Bosnia.
Mai mulţi musulmani chinezi, uiguri, de la Guantanamo, care au avut şi ei legături cu Afganistanul, precum şi mai mulţi iranieni, „mujahedini ai poporului”, şi-au găsit – în trecutul deloc îndepărtat – adăpost și protecţie în Albania vecină, la „cererea” SUA, dar nu fără probleme pentru ţara-gazdă.
De la Guantanamo
În data de 5 mai 2006, un avion militar a aterizat pe aeroportul Rinas din Tirana. Imediat ce a ajuns la sol, s-a îndreptat spre capătul pistei unde a parcat fără a opri motoarele.
Pasagerii săi nu erau unii oarecare. Erau deținuți din închisoarea Guantanamo, suspectați de activități teroriste în Pakistan și Afganistan. După ce i-au interogat și „i-au stors” timp de patru ani și jumătate și au decis că nu mai reprezintă o amenințare pentru Statele Unite, i-au dus în Albania pentru a se debarasa de ei.
Acești oameni nu aveau nici pașapoarte, nici bani și, până nu au pus piciorul pe pământ, nici nu au știut unde au fost duşi.
Reacția Chinei
Guvernul Berisha a acceptat să le acorde azil politic, provocând o reacție puternică din partea Chinei.
Ambasadorul Beijingului la Tirana, Tian Changchun, a cerut extrădarea lor, spunând că provin din regiunea autonomă Xinjiang, din nord-vestul Chinei, și că sunt islamiști – membri ai grupării teroriste „Turkestanul de Est”, despre care chinezii presupun că participă la reţeaua Al Qaeda – și au luptat de partea talibanilor în Afganistan.
„Nu știm dacă ar trebui să ne bucurăm după ce am trecut prin lucruri îngrozitoare în închisorile din Pakistan, Afganistan și Guantanamo sau dacă ce e mai rău este în fața noastră”, mi-a spus unul dintre ei, Abu Bakr Kiazin, în cadrul unui reportaj realizat la Tirana.
În cele din urmă, Albania, o țară prea mică și slabă pentru a rezista mâniei unui gigant geopolitic, a început încet să îi disperseze în țările europene, cu ajutorul SUA, desigur, pentru a scăpa din „colţii” dragonului chinez.
Mujahedinii din Iran
Dar nu același lucru s-a întâmplat cu „Mujahedinii poporului” iranieni (MEK), care se bucură de o viață liniștită în propria lor localitate, la douăzeci de kilometri de Tirana, pe drumul către Durres. Este vorba de trei mii de luptători cu familiile lor, care s-au opus cu armele regimului teocratic al lui Khomeini, iar în războiul Iran-Irak au fost de partea lui Saddam Hussein. La sfârșitul îndelungului conflict sângeros, s-au mutat în Irak, de unde și-au continuat atacurile asupra regimului iranian.
La sfârșitul anilor 1980, Statele Unite i-au clasificat drept organizație teroristă, clasificare la care au renunţat în 2009 şi au fost nevoite să-i transfere din motive de protecție, după răsturnarea lui Saddam Hussein și ascensiunea la putere a unui guvern pro-iranian în Irak. În 2012, guvernul Berisha a fost de acord să-i găzduiască în Albania, provocând furia mullahilor care îi consideră pe opozanţii laici MEK drept o organizație teroristă, precum și a unor imami fanatici de la Tirana.
Relațiile dintre Tirana şi Teheran au ajuns pe punctul de a fi rupte complet în decembrie 2018, când guvernul albanez l-a expulzat pe ambasadorul Iranului și pe un alt diplomat sub acuzația că plănuiau acte teroriste împotriva „mujahedinilor poporului” găzduiţi de Tirana. „Nu trebuie să ne confundați cu mujahedinii din Afganistan.
Ei se foloseau de arme pentru a-și impune opiniile, noi luptăm pentru ideile noastre cu arma democrației. Nu suntem teroriști și nici iubitori de război”, a declarat Sahrier Kiamanseh, în vârstă de șaizeci de ani, în timpul vizitei noastre din 2016 în prima lor tabără de la Tirana.
Acum, țările balcanice se pregătesc să primească și să găzduiască un nou val de fugari din calea războiului, oameni care au susținut demersul Occidentului de a crea un nou „Afganistan democratic”.
Protectorii din exterior
Condițiile, precum și situaţia „celor găzduiţi”, cu siguranță nu sunt aceleași. Islamul din Balcani nu mai are caracteristicile cosmopolite ale vremurilor trecute. Interpretarea extremă a Coranului și, pe baza acestei interpretări, fanatismul religios avansează în rândul populației.
„Protectorii” externi, în frunte cu Erdoğan, lucrează metodic și cu succes pentru a manipula și a-i atrage treptat pe „frații” balcanici în sfera intereselor lor geopolitice.
Sursa foto: Dreamstime