Sute de tineri au sărbătorit Crăciunul la Mănăstirea Oașa

Sute de tineri din întreaga țară și diaspora s-au reunit la Mănăstirea Oașa din județul Alba pentru a aduce bucurie de Crăciun și a păstra vie tradiția colindatului. Aproape 400 de tineri s-au adunat hotărâți să împărtășească bucuria sărbătorilor într-un mod autentic.

Colindele, cântate cu pasiune de tineri din București, Sibiu, Arad, Timișoara, diaspora și chiar de peste ocean, au adus în lăcașul de cult din județul Alba atmosfera autentică a sărbătorilor de iarnă.

„Așa este, 400 de tineri vor ocupa această încăpere, alături de părinții de la Mânăstirea Oașa, care ne povățuiesc și ne învață cum să promovăm tradițiile populare românești și, desigur, de la bunicii noștri, am învățat colinde mai vechi de 100 de ani, pe care le vom expune în această seară.

Sunt tineri din București, Sibiu, Arad, Timișoara, diaspora și chiar de peste ocean, din America. O să fie o seară de vis!”, a transmis o tânără, potrivit Antena 3 CNN.

Colindatul are trăsături specifice în funcție de zona geografică

În Bihor, Țara Oașului și Maramureș, se folosește termenul de „corindă”, prezent și în refrenul textelor de colinde. În Transilvania de nord-vest, în schimb, se spune „a cocuța” sau „a cucuța”.

În Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei (Tecuci), colindul este cunoscut sub denumirea de „Moş Ajun” („Bună Dimineaţa la Moş Ajun”) sau „Colideţe” („Colindiş”, prin Muscel), „Neţelaşu” („Neaţălaşu”) prin şesul Munteniei răsăritene şi sudul Moldovei.

Apoi în Banat şi Transilvania vestică (aproximativ între Târnave, Mureşul Mijlociu, versantul nordic al Munţilor Apuseni şi Bazinul Beiuşului, inclusiv Sibiul şi Făgăraşul) sub denumirea de „Piţărăi” (pizărăi, pizări), iar prin Banatul sud-estic şi Făgăraş este cunoscut sub denumirea de „Colindeţi”, ca şi în Oltenia şi Muntenia, unde termenul acoperă şi sensul de copii care colindă şi pe cel al colăceilor care se dau în dar copiilor.

Colindele nu sunt doar cântece de Crăciun, ci au și o dimensiune magică și spirituală. În unele regiuni, cum ar fi Ţara Oltului, colindătorii folosesc formule magice pentru a invoca și aduce Dumnezeu în sat, creând o legătură între tradiție, muzică și spiritualitate.

Textele din Ţara Oltului cuprind sintagme precum: „Nu vine cine vine” sau „Nu vine cine pare”, au clar încărcătură magică, pentru că provoacă, prin incantaţie, apariţia lui Dumnezeu, care este coborât din cer şi adus în sat cu ajutorul colindelor; acesta este rostul primordial al colindei, în sens de cântec (incantaţie), mai arată lucrarea ”Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti”.