În 1890, au fost adăugate alte două etaje, clădirea ajungând la o înălţime de aproximativ 55 de metri, se menţionează pe www.history.com.

Fondat în 1831, oraşul american Chicago a cunoscut o dezvoltare rapidă, pornind de la 300 de locuitori la începutul secolului XIX şi ajungând la 3,5 milioane în 1901.

Pe fondul supraaglomerării oraşului, în 1871, Chicago a fost devastat de un incendiu, care a distrus aproximativ 9 kmp din suprafaţa construită. Această tragedie a dus la o reevaluare a tehnicilor de construcţie, prin renunţarea la structurile de lemn şi de creare a unor sisteme rezistente la foc.

Arhitectul şi inginerul american William LeBaron Jenney (1832-1907) a creat primul schelet metalic structural capabil să suporte întreaga greutate a unei clădiri, pe care l-a introdus în ceea ce urma să fie primul zgârie-nori al lumii. Pentru prima dată, scheletul metalic al clădirii a fost astfel conceput, încât zidurile nu trebuiau să suporte nimic din masa clădirii, aceasta fiind integral suportată de structura scheletului metalic, potrivit https://anale-arhitectura.spiruharet.ro/

Această tehnică a rămas în domeniul construcţiilor sub numele de ''scheletul Chicago''. Astfel, scheletele metalice folosite în locul zidăriei ''clasice'', care trebuia să fie progresiv mai groasă pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au determinat o adevărată revoluţie a construcţiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată, cel puţin aparent, ''la infinit''.

Exteriorul Home Insurance Building a fost realizat din cărămizi, fiind astfel, rezolvate alte două probleme esenţiale: rezistenţa la foc şi iluminarea interioarelor.

Construcţia acestei clădiri a stabilit şi alte standarde ce au condus de-a lungul vremii la alte inovaţii, precum instalarea unor ascensoare uşoare şi rapide, contravânturi şi instalaţii sanitare moderne.

Clădirea simbol nu a dăinuit până în zilele noastre fiind demolată în 1931, în acelaşi an în care construcţia faimoasei The Empire State Building (102 etaje) din New York era încheiată.

Alte clădiri proiectate de arhitectul american: clădirea Manhattan (1889-1890), clădirea Ludington (1891), magazinul Fair (1891-1892), clădirea Leiter (1889-1890), potrivit https://www.britannica.com/.

Calea deschisă de LeBaron Jenney a fost urmată şi de alţi arhitecţi, fapt ce a dus la constituirea Şcolii de Arhitectură din Chicago, ceea ce a dus la o avalanşă de clădiri cu multe etaje, construite în acelaşi stil, în anii următori. Acesta a fost motivul pentru care Chicago a fost locul de naştere al zgârie-norilor.

Clădirea Tacoma din Chicago a fost prima clădire a cărei structură de rezistenţă a fost executată exclusiv din oţel. William Holabird a fost cel care a proiectat-o, iar firma lui, Holabird & Roche, a devenit dezvoltatoarea principală a conceptului lui Jenney, construind în Chicago numeroase clădiri moderne, precum: Caxton în 1890, Pontiac în 1891, Marquette în 1894 şi Trióme în 1901.