Edilii locali iau, încet-încet, pâinea de la gura Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS). Primarii, prefecţii sau preşedinţii de consilii judeţene se bat în oferte, care de care mai tentante, pentru a-i atrage pe oamenii de afaceri.De mai bine de trei luni, ARIS funcţionează fără preşedinte şi fără vicepreşedinte. Ocupantele celor două posturi au fost demise, în august, de către premierul Tăriceanu, după ce s-au certat ca la uşa cortului. Până la ora scrier
Edilii locali iau, încet-încet, pâinea de la gura Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS). Primarii, prefecţii sau preşedinţii de consilii judeţene se bat în oferte, care de care mai tentante, pentru a-i atrage pe oamenii de afaceri.
De mai bine de trei luni, ARIS funcţionează fără preşedinte şi fără vicepreşedinte. Ocupantele celor două posturi au fost demise, în august, de către premierul Tăriceanu, după ce s-au certat ca la uşa cortului. Până la ora scrierii acestor rânduri, nu li s-au găsit înlocuitori. Deşi angajaţii instituţiei se plâng că activitatea le este serios perturbată de această situaţie, investitorii au, cu siguranţă, mult mai puţine probleme. Pentru că o bună parte din ei nu-şi mai negociază deschiderea unei fabrici sau construcţia unui supermarket la nivel central, ci preferă să discute direct cu administraţia locală.
Siemens VDO Automotive, de exemplu, deja prezentă în Timişoara, a fost convinsă de autorităţile locale să investească la Iaşi. „Au fost şi ei aici, am fost şi noi la ei, la Timişoara. Au fost greu de atras, la început, însă acum am înţeles că ar vrea chiar să-şi extindă activitatea“, spune preşedintele Consiliului Judeţean, Lucian Flaişer. Compania germană a închiriat un teren de 2.000 de metri pătraţi în Parcul tehnologic Tehnopolis din Iaşi şi a promis că va angaja 500 de persoane şi va investi în total 20 de milioane de euro până în 2009. „Avem şase contracte semnate şi mai avem libere şase terenuri în parc, în suprafaţă totală de aproape trei hectare. În funcţie de importanţa investiţiei, putem negocia contracte de concesiune cu redevenţă minimă, putând merge până la acordarea gratuită a terenului. De asemenea, alocăm fonduri pentru utilităţi şi accelerăm procedurile birocratice care depind de noi“, explică Flaişer.
În celălalt colţ al ţării, la Arad, socotelile se fac în sute de hectare. „Avem două parcuri industriale pline, unul de 110 hectare, celălalt de 20 de hectare, şi un al treilea, de 100 de hectare, ocupat în proporţie de 60%, pentru restul fiind deja discuţii în derulare“, spune Ciprian Burcă, consilier pentru programe de dezvoltare şi integrare europeană la Primăria Arad. Administraţia publică din oraşul de pe Mureş vinde terenurile din respectivele locaţii la preţul de opt euro metrul pătrat, un euro fiind costul efectiv al terenului, iar şapte euro costul reţelelor de utilităţi publice aduse la limita fiecărei parcele.
Relaţiile personale ale edililor cântăresc greu
Şi alte oraşe (de la Timişoara la Moreni şi de la Mangalia la Satu Mare) au construit parcuri industriale şi tehnologice pentru a-i atrage pe oamenii de afaceri străini. Însă, după gradul de ocupare al acestora, care variază între câteva procente şi sută la sută, este clar că nu contează numai facilităţile oferite, ci şi disponibilul de forţă de muncă, accesul la infrastructură, situaţia juridică a terenului (obţinerea dreptului de proprietate e preferată concesionării) sau, nu în ultimul rând, existenţa unor lideri locali care să ştie să-i atragă.
La Sibiu, de exemplu, pe lângă poziţia favorabilă şi personalul calificat, a contat şi faptul că funcţia de primar este ocupată de un sas. Klaus Johannis a avut, de-a lungul anilor, numeroase întâlniri, în România sau Germania, cu firme străine (în special nemţeşti şi austriece, dar şi din alte ţări vestice). Multe din companiile cu care s-au purtat discuţii au fost convinse să vină şi să investească în Sibiu, astfel încât s-a ajuns la necesitatea înfiinţării unui nou parc industrial.
Există şi locuri unde, oricât de multă charismă ar avea autorităţile, nu prea sunt multe de oferit. La Suceava, de pildă, singura facilitate acordată investitorilor care vor veni cu cel puţin 500.000 de euro va fi, de la anul, reducerea de la 1,5% la 1,25% a impozitelor pe clădiri pe o perioadă de trei ani. „Deja se anunţă investiţii masive în comerţul sucevean. Am discutat cu Iulius Mall, Kaufland, Selgros şi Praktiker, care vor să intre pe piaţă în timp cât mai scurt. Din păcate, deocamdată, nu avem terenuri pe care să le oferim. Dacă, după cum se vorbeşte, terenurile de la Administraţia Domeniilor Statului vor trece la primării, vom putea să punem altfel problema“, afirmă primarul Ion Lungu.
În alte cazuri, exista şi teren, şi interes, însă încăpăţânarea autorităţilor locale a alungat afaceri extrem de importante. Francezii de la Montupet, care doreau să investească 120 de milioane de euro într-o fabrică în Transilvania, au plecat în Bulgaria după ce consilierii judeţeni clujeni au refuzat să scadă nivelul taxelor de concesiune a terenului pe care urma să-l ocupe fabrica.