Prin pescuit, camioane și submarine Regatul Unit și Franța se ciondănesc pe tema Brexitului
La prima impsresie, certurile aprinse izbucnite săptămâna trecută între Marea Britanie și Franța aveau la bază drepturile la pescuit ale câtorva zeci de pescadoare franceze aflate în apele din jurul Insulei Jersey. Totuși, așa cum se întâmplă între mulți rivali, principalele cauze ale certurilor au rădăcini mult mai adânci, conform nytimes.com
Marea Britanie și Franța s-au aflat ‘la cuțite’ încă de acum doi ani, după ce Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană. Cele două țări s-au certat pe tema siguranței unui vaccin britanic anticoronavirus și din cauza unei alianțe pe tema unor submarine, care reunea Marea Britanie, Australia și Statele Unite, dar care scotea pe tușă o Franță indignată. La un moment dat, disensiunile pe tema pescuitului au dus la trimiterea unor vase ale forțelor navale spre Jersey, ceea ce a făcut un tabloid londonez să vorbească despre ‘noul nostru Trafalgar’.(Aluzie la bătălia de la Trafalgar, din 1805, care s-a purtat între Marea Britenie și forțele reunite ale Franței și Spaniei și care a marcat Războiul celei de-a Treia Coaliții din cadrul războaielor napoleoniene – 1803 -1815, n. red.)
Politica internă are și ea un anume rol. Pentru premierul britanic Boris Johnson, provocarea unei dispute peste canal corespunde bazei sale pro-Brexit, fiind totodată și o zgomotoasă abatere a atenției de la o perioadă de criză de combustibil și de alimente. Pentru președintele Emmanuel Macron, tensiunile sunt de folos în vederea realegerii sale, în Franța, el confruntându-se cu concurența dreptei naționaliste.
Acuzațiile de intimidare și de reacredință pot totodată să-i ofere Marii Britanii scuza de a rupe tratatul comercial negociat cu Uniunea Europeană pentru Irlanda de Nord – ceva ce a amenințat să facă încă de pe vremea când Johnson și Macron se certau pe niște cârnați la un summit din Cornwall, din iunie trecut.
În principal, ciocnirea, despre care diplomații afirmă că ar fi cea mai gravă dintre cele la care au mai asistat, ar avea la bază următoarea dilemă: cine va scrie prima versiune a întregii povești? Franța este hotărâtă să demonstreze că Brexitul nu a funcționat, iar Marea Britanie e hotărâtă să demonstreze că da, a funcționat.
„Este vorba despre ceva mai mult decât despre pește”, afirmă Peter Ricketts, fost ambasador britanic în Franța. „În esență, e încă vorba de Brexit”.
El spune că, reacționând atât de vehement la ceea ce, în opinia sa, ar fi refuzul Marii Britanii de a respecta prevederile pe tema pescuitului din acordul post-Brexit cu Bruxelles-ul, Franța îi transmite Londrei că ieșirea din Uniunea Europeană nu se va face pe gratis.
„Francezii au spus-o deschis: ‚Nu puteți avea aceleași beneficii dacă nu sunteți în UE’”, mai spune Ricketts. „Ciuda lor, poate cea mai mare, este că guvernul Johnson își reclamă turta și vrea să o și mănânce”.
În același timp, Brexitul a rupt hățurile care țineau Marea Britanie și Franța laolaltă ca partenere în proiectul european, aducând în relațiile lor un element mai competitiv și sporindu-le tentația de se folosi una de alta ca piedică.
Într-o atmosferă plină de atâtea suspiciuni, chiar și disputele de rutină se pot agrava rapid. Ultima dispută se referă la permisul acordat vaselor franceze de a pescui la o distanță de până la 10 km. de coastele engleze ale Canalului Mânecii, unde vasele franceze pescuiesc de sute de ani. Valoarea totală a peștelui pescuit este de 6 milioane euro anual ($6,8 milioane), mai puțin decât cifra aproximativă estimată de Franța, care ar ridica profitul economic la $2,6 trilioane.
Dar industria piscicolă are o simbolică exagerată comparativ cu proporțiile sale reale. Pentru două țări orgolioase, care mai degrabă se aseamănă decât diferă – niște animozități care au dus la Cucerirea Normandă, la Războaiele Napoleoniene sau chiar la frangleza ironică a lui Johnson (‚Donnez-moi un break’, a spus el) – acest simbolism contează.
Macron a amenințat să riposteze impunând un control mai strict al camioanelor
Macron a amenințat să riposteze impunând un control mai strict al camioanelor care ajung în Franța din Marea Britanie or, acest lucru ar putea degenera rapid într-un război comercial. El s-a abținut însă după întâlnirea avută cu Johnson la Roma, duminica trecută. Cei doi au convenit să încerce să ajungă la un compromis, iar joi, negociatorul britanic cu privire la Brexit, David Frost, s-a întâlnit cu ministrul francez pentru afaceri europene, Clement Beaune – un eveniment pe care Marea Britanie l-a văzut drept o șansă „de a ne clarifica pozițiile și temerile”. Ei se vor întâlni din nou, săptămâna viitoare.
Dar întevederile diplomatice par să conteze mai puțin comparativ cu mașinațiile de culise. Înaintea întrevederii dintre Macron și Johnson, care ar fi trebuit să fie pozitivă, premierul Franței, Jean Castex, a adresat o scrisoare dură președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cerându-i să silească Marea Britanie să respecte acordul.
Este important ca Bruxelles-ul să demonstreze că „indiferent dacă ieși din sau rămâi în UE, acest lucru te afectează”.
Oficialii britanici au luat-o drept o dovadă că Franța dorește să pedepsească Marea Britanie din cauza Brexitului. Frrancezii au spus că britanicii au tradus greșit în mod deliberat acel text, ca să încingă spiritele, deși unii diplomați au recunoscut că francezii au avut o anume vină în agravarea situației, un fost ambasador francez la Washington, Gerard Araud, calificând textul drept “foarte stângaci”. “Episodul a fost grăitor pentru că a dezvăluit lipsa totală de încredere dintre europeni și Johnson”, a mai spus el.
Potrivit unor diplomați, această neîncredere nu este nicăieri mai bine ilustrată decât în relațiile dintre Macron, un fost bancher în vârstă de 43 de ani, și Johnson, un fost jurnalist în vârstă de 57 de ani. “Atât la Londra, cât și la Paris există senzația că relațiile nu se vor aplana atâta vreme cât la Palatul Elysee se află Macron, iar în Downing Street 10 se află Johnson”, afirmă Peter Westmacott, predecesorul lui Ricketts ca ambasador în Franța.
Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană l-a afectat mai ales pe Macron, din cauză că ea a schimbat echilibrul de forțe dintre cele trei state mari ale organizației: Marea Britanie, Franța și Germania. În prezent, Macron luptă să impună conducerea Franței într-o Europă dominată de Germania.
Acum, analiștii se așteaptă ca Johnson să impună cândva, după ce summitul mondial pe tema climei care se desfășoară în Scoția se va încheia, săptămâna viitoare, o clauză care să invalideze acordul. Ar fi de așteptat ca Macron să pledeze pentru o contraofensivă puternică din partea Uniunii Europene or, iată de ce, s-ar putea ca disputele pe tema pescuitului din Jersey să se transforme într-un război comercial total.
“Ne așteptăm la o substanțială creștere a tensiunilor, în care Franța va avea un rol major”, a declarat Mutjaba Rahman, analist în Eurasia Group, o firmă de consultanță vizând riscurile politice. “După aceea, totul devine foarte murdar, deopotrivă din punct de vedere juridic, politic și economic”.
