In martie 2002, 40 de grupuri erau interesate de preluarea companiei, pentru ca, doua luni mai tarziu, acest numar sa creasca la 60, singura oferta scrisa venind de la Hutchinson Whampoa si STT – 0,75 miliarde USD pentru 79% din companie si plata unor credite in valoare de 1,1 miliarde USD, oferta refuzata ca fiind prea mica fata de activele companiei – 22,4 miliarde USD.
De la declararea falimentului, Global Crossing a concediat 2.000 de angajati si a inchis 181 de birouri, planificand inchiderea altor 217 filiale pana la finele anului 2002. O stire de ultima ora anunta existenta a trei companii interesate de Global Crossing: Level3, Platinium Equity si Gores Technology Group.
La finele lunii aprilie 2002, operatorul canadian BCE decisese sa izoleze filiala sa, Teleglobe, care lucra in pierdere, pentru ca, la inceputul lunii mai, sa apara primele zvonuri despre posibilul faliment al companiei.
Ca urmare a deciziei de a cere protectia fata de creditori la Ontario Superior Court of Justice, pe 15 mai 2002, Teleglobe a prezentat strategia de reorganizare, concentrandu-se pe serviciile internationale de voce si date, care, in 2001, insemnau circa 0,75 miliarde USD din veniturile totale de 1,3 miliarde USD. Se planificase iesirea din unele afaceri si reducerea personalului cu 850 de persoane. Au fost alesi noi membrii ai bordului de directori si s-a asigurat o finantare de 100 milioane USD de la BCE.
Bancile, in loc de creditori, au devenit lichidatori
KPNQwest a fost creata de KPN si Qwest Communications in noiembrie 1998 si opera o retea de fibra optica in lungime de 25.000 km, strabatand 18 tari europene, din Irlanda in Romania si din Spania in Finlanda. Acum doi ani, compania valora 42 miliarde euro – maximumul istoric, pentru ca, la inceputul lunii iunie 2002, sa valoreze numai 4,67 milioane euro.
Ca urmare a unor imprumuturi neonorate de 1,8 miliarde USD, KPNQwest cere, la finele lunii mai 2002, protectia conform legii olandeze. Cauzele falimentului: neputinta companiilor mama, Qwest si KPN, sa-i vina in ajutor si neintelegerea cu bancile creditoare asupra valorii activelor. Ca urmare, bancile au refuzat sa mai sustina compania, iar dupa demisia consiliului de directori, s-au repozitionat ca lichidatori.
Pe 23 iunie 2002 se anunta ca unii dintre actionarii KPNQwest, impreuna cu actionarii Global TeleSystems (GTS), intentioneaza sa deschida o actiune in justitie contra fostilor directori ai companiilor, pentru declaratii false: venituri marite etc. La finele anului trecut, activele GTS au fost restructurate in Ebone, care, apoi, a fost achizitionata de KPNQwest. Compania mai trebuie sa faca fata si acuzatiilor referitoare la practicile contabile, dupa ce Arthur Andersen a facut cunoscut ca nu a agreat rezultatele companiei pe 2001.
Pentru usurinta vanzarii, operatiunile KPNQwest au fost divizate in cinci parti, valoarea estimata de analisti fiind de 50 milioane euro. Reteaua Ebone este inchisa pe 2 iulie, dupa o oferta de 14 milioane USD considerata nesatisfacatoare, iar pe 7 iulie 2002, Telia agreeaza preluarea operatiunilor KPNQwest din Franta pentru trei milioane euro, valoare sub asteptarile creditorilor (zece milioane euro). Pe 13 iulie, se anunta ca KPN nu mai finanteaza KPNQwest, dupa ce discutiile privind vanzarea unei parti din retea au esuat, iar pe 15 iulie, Interoute din Anglia agreeaza preluarea Ebone pentru 15 milioane euro.
WorldCom se poate salva vanzand active
Pe 17 iunie 2002 s-a anuntat ca transportatorul american XO Communications a inceput procedura de faliment conform art. 11 din Codul american de faliment, deoarece nu a putut onora imprumuturile. Pana recent, compania a fost marul discordiei intre doua dintre cele mai cunoscute nume din finantele americane, Teddy Forstmann si Carl Icahn. Forstmann agrease, cu cateva luni in urma, o noua investitie in XO pentru a bloca planul de refinantare al Icahn. Amandoua au renuntat insa la planurile lor din cauza acutizarii crizei telecomunicatiilor din SUA, iar incercarea prelungita de recapitalizare efectuata de XO a creat incertitudini asupra afacerii.
WorldCom avea probleme financiare de la inceputul anului si anuntase un plan de restructurare: reducerea operatiunilor internationale si concedierea a 17.000 de persoane (20% din anagajati), pentru economii de 0,9 miliarde USD pe an. Apoi, acum doua luni, cofondatorul Bernie Ebbers, cel care a construit compania in urma a peste 60 de achizitii, a demisionat din functia de director executiv tot din cauza unor probleme financiare. Pe 25 iunie 2002, directorul financiar este concediat ca urmare a unor inregistrari contabile incorecte, de circa 3,8 miliarde USD. Cheltuielile au fost inregistrate drept investitii, micsorandu-se astfel cheltuielile operative si marind artificial EBITDA, profitul net si cash flow-ul. SEC ia masuri pentru evitarea distrugerii documentelor, iar in 26 iunie, Departamentul de
Justitie incepe investigatia.
WorldCom a fost auditata de Arthur Andersen, devenita „celebra” dupa falimentul Enron, pana la finele primului trimestru 2002, cand a fost inlocuita de KPMG. Andersen a mai auditat Qwest Communications, care in prezent este investigata contabil de autoritatea de reglementari din SUA, precum si pe Global Crossing care, in ianuarie, si-a declarat falimentul. Dupa aflarea vestii, actiunile WorldCom s-au prabusit la 3,5 miliarde USD fata de maximumul istoric de 200 miliarde USD.
Problemele contabile au complicat demersurile companiei pentru atragerea unei finantari de trei miliarde USD, fapt care i-ar putea provoca chiar falimentul. WorldCom are active in valoare de 104 miliarde USD si datorii de 31,5 miliarde, dar nici o obligatie scadenta in urmatoarele doua trimestre. Daca bancile nu vor fi convinse sa continue finantarea, singura solutie pentru a evita falimentul este vanzarea unor active. Deja, mai multe companii si-au aratat interesul in achizitionarea unor parti din reteaua sa, saptamana trecuta fiind refuzata o oferta pentru operatiunile locale, din partea IDT din New Jersey, de circa cinci miliarde USD.
Se pare ca, recent, Comisia Federala de Comunicatii a fost de acord cu preluarea WorldCom de catre una din Baby Bells si ca un grup de 25 de banci acuza compania de inselaciune.
O retea de 190.000 mile cu pierderi de miliarde
Pe 15 iunie 2002, la cererea consiliului de directori, directorul executiv demisioneaza, fiind inlocuit de Richard Notebaert. Noul director a promis ca va revizui operatiunile internationale ale companiei, orice proiect cu rata rentabilitatii sub 12-15% intr-un timp rezonabil fiind eliminat. El a mai sugerat ca s-ar putea incetini dezvoltarea retelei magistrale spre cele mai dense orase americane. Reteaua Qwest are o lungime de 190.000 mile si uneste 195 de orase din intreaga lume. Pe 10 iulie, actiunile Qwest au scazut cu peste 30%, ca urmare a inceperii investigarii companiei si a retrogradarii ratingului imprumuturilor de catre Moodys si Fitch, iar pe 12 iulie, compania anunta ca vor fi reconsiderate declaratiile financiare ale anului 2001, fapt ce ar reduce veniturile cu un miliard de dolari, crescand pierderea anuala de patru miliarde dolari cu inca 0,8 miliarde USD.
Falimentul marilor operatori, in cifre
Operator Valoare de piata Imprumuturi Valoare Personal
(mld. USD) (mld. USD) active concediat
maxima actuala (mld. USD)
Global Crossing – – 12,4 22,4t2.000t
Teleglobet-t-t-tt-t850r
KPNQwestt37t0,004t1,8tt- tr
WorldComt200t3,5t31,5tt104t17.000*
