8 Ianuarie. Vaida a venit la mine la 10 jum. seara și m-a ținut până la 1 jum. noaptea.
D-na Zizi Lambrino a născut un băiat și conversația a început printr-o comunicare din partea Regelui._
Tot se speră că se va obține de la Prinț să-și lase soția, și de la aceasta să redea Prințului libertatea.
Regele îmi cere să ajut la această acțiune sau mai bine zis – ceea ce precizez bine – „să nu mă opun la ea”.
Se dorește ca continuitatea Dinastiei să nu se rezeme pe un singur cap. Pentru Vaida este și o chestiune sentimentală: el îmi spune că chiar de la nașterea lui, Prințul Carol a fost un simbol pentru Ardeleni.
El bazează acțiunea lui pe prezumția că iubirea Prințului se răcește pe zi ce trece; și a stipulat libertatea pentru Principe să poată corespunde pe față și să nu mai fie redus la complezența lui Vârnav și altor „postillons d’amour“ (sic).
Așa să fie, în ce mă privește pe mine.
Am aflat mai târziu că Brătianu, care la început, la Iași, pentru a-și face mână bună, combătuse ideea mea ca Prințul Carol să fie înlăturat numaidecât de la Tron, isprăvise prin a pune multă insistență ca să fie lăsat să se demită.
10 Ianuarie. Cele ce mi-a spus Vaida în privința Prințului Carol par că se confirmă.
Un fel de comunicat publicat de Izbânda zice că Prințul, după alte exemple ilustre, va ști să-și sacrifice iubirea pentru obligațiunile sale. Aflu că d-na Lambrino începe să fie îngrijată.
16 Ianuarie. Epoca publică facsimilul unei scrisori a Prințului Carol către d-na Lambrino, în momentul când a fost expediat pe front :
„Vreau ca toată lumea să știe că copilul pe care o să-l ai este al meu, și ca, cu toate că căsatoria noastră a fost anulată, eu tot mă consider soțul tău”.
Ca d-na Lambrino să se fi hotărât să dea aceasta scrisoare publicității, trebuie să fie părăsire la mijloc.
Dar ce sfat prost i s-a dat: aceasta are menirea să accelereze procesul de anulare.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
