Privatizăm ca să dăm apoi ajutoare de stat

Guvernul încearcă să îşi valorifice o parte din participaţiile pe care încă le are în companii din sectorul energetic. O iniţiativă bună, dacă destinaţia sumelor mari pe care le poate obţine nu ar ridica multe semne de întrebare. Anunţul Guvernului referitor la intenţia de vânzare a participaţiilor deţinute la companii din sectorul energetic, vânzare parţială acolo unde este deţinut pachetul majoritar şi totală în cazul celor deja privatizate, a fost foarte bine prim

Guvernul încearcă să îşi valorifice o parte din participaţiile pe care încă le are în companii din sectorul energetic. O iniţiativă bună, dacă destinaţia sumelor mari pe care le poate obţine nu ar ridica multe semne de întrebare.

Anunţul Guvernului referitor la intenţia de vânzare a participaţiilor deţinute la companii din sectorul energetic, vânzare parţială acolo unde este deţinut pachetul majoritar şi totală în cazul celor deja privatizate, a fost foarte bine primit de către piaţă. Din păcate, destinaţia banilor astfel obţinuţi, respectiv, viitorul Fond Român de Investiţii (FRI), nu mai este o veste atât de bună.

Iniţial, Mediafax a anunţat că, potrivit „unui document oficial“, Guvernul va vinde pe bursă pachete de acţiuni ale companiilor listate, precum OMV Petrom, Transelectrica şi Transgaz, sau care urmează să fie listate (Romgaz, subsidiare ale Enel şi E.ON), şi va exercita opţiunea de vânzare a titlurilor deţinute la societăţi energetice privatizate. Totodată, se menţiona înfiinţarea unui fond de investiţii care să administreze activele statului în industrie şi să participe la finanţarea unor proiecte de investiţii.

Săptămîna trecută, marţi, au apărut informaţii conform cărora noua entitate se va numi Fondul Român de Investiţii şi „se va finanţa iniţial şi din rezerva valutară a Băncii Naţionale a României şi prin aport de numerar al CEC Bank“, alături de preluarea participaţiilor minoritare ale statului. Mai mult, „fondul nu se va supune controlului, supravegherii şi reglementării Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi Băncii Naţionale.“ Cu alte cuvinte, va face ce vrea, când vrea şi cum vrea. Absurditatea legată de finanţarea „obligat-forţată“ de la o bancă comercială şi scoaterea unor sume din rezerva BNR a fost infirmată două zile mai târziu de ministrul economiei, Adriean Videanu. „Ideea implicării CEC şi BNR nu ne aparţine, este o năstruşnicie care circulă în anumite medii. Noi vrem ca acest cont să fie alimentat cu active bune şi cu participaţii la companiile naţionale.“ Declaraţia ministrului pare a fi parte a „fitilelor“ aruncate în presă pentru a observa reacţiile pieţei înainte de a lua o decizie definitivă în legătură cu un proiect.

Tot în proiectul iniţial se menţiona şi valoarea pe care statul estimează că o va obţine din vânzarea participaţiilor, res­pectiv un miliard de euro. Suma se pare că va fi mai mare, însă ministrul se fereşte să facă evaluări exacte. Mai mult de jumătate din suma de un miliard de euro ar putea fi obţinută prin vânzarea pachetului de 12,6% din acţiunile Petrom, care valorează, conform cotaţiei din piaţă, aproximativ 2,4 miliarde lei (circa 580 milioane euro). Conform declaraţiilor ministrului, prima modalitate de valorificare este vânzarea acţiunilor deja listate la BVB, unde găsim titluri precum Petrom, Oil Terminal, Transgaz, Transelectrica şi Conpet, cea de-a doua va fi listarea unor companii de stat, cum este Romgaz, iar cea de-a treia este vânzarea resturilor deţinute la societăţi privatizate, cum sunt filialele Electrica.

Cea mai rapidă variantă este prima, unde tranzacţiile se pot face mai simplu, o ofertă secundară de acţiuni nefiind obligatorie. „Statul poate vinde prin negociere directă cu investitorii, este necesară doar notificarea ulterioară, iar această operaţiune se poate realiza foarte repede“, spune Radu Toia, director de departament în CNVM. Pentru celelalte două modalităţi, termenul de valorificare se întinde pe nouă luni.

Investiţii în infrastructura energetică

Banii obţinuţi vor intra în contul FRI, care urmează să finanţeze proiecte de dezvoltare din infrastructură, în principal cea energetică. „Din aceşti bani se poate finanţa şi deficitul bugetar, dar nu este cazul“, spune Videanu. Ce nu spune ministrul este că degrevarea bugetului de stat de sumele necesare proiectelor de investiţii are efecte directe asupra defici­tului. Guvernul va trebui să fie foarte atent cu selecţionarea proiectelor, deoarece poate intra uşor sub incidenţa reglementărilor UE referitoare la ajutorul de stat.

O modalitate ar fi demonstrarea că este vorba de o investiţie rentabilă, cum se doreşte în cazul capitalizării CEC Bank. „Guvernul vrea să reia procesul de capitalizare a CEC, iar cheia pentru ca forurile europene să accepte majorarea capitalului este ca statul să se comporte ca un patron. De aceea, CEC va face un studiu care să demonstreze că este o investiţie rentabilă“, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. O eventuală implicare a CEC în finanţarea FRI ar avea puţine şanse să indice un comportament de patron responsabil din partea statului.Nu se precizează care va fi modalitatea de selecţionare a proiectelor în care urmează să se implice FRI. Documentul citat de Mediafax anunţa însă că fondul are printre atribuţii şi „protejarea sectoarelor de importanţă naţională şi ajutorarea întreprinderilor aflate în criză“. De aici apar şi suspiciuni legate de „ajutor de stat“, fiind dificil să demonstrezi că o investiţie este profitabilă atâta timp cât compania este în dificultate (cum este cazul Oltchim în prezent.) Avântul oficialilor din Ministerul Economiei în legătură cu rapiditatea valorificării banilor ar putea fi temperat şi de nevoia unei legi speciale pentru acest fond. „Probabil că, dacă vrem să vorbim de un fond naţional, trebuie să facem o lege în acest sens“, a declarat Tudor Ştefan, secretar de stat în minister. Fără lege, fondul ar trebui să se supună reglementărilor CNVM şi BNR.

Bursa, principal beneficiar

Până la utilizarea banilor de către autori­tăţi, din valorificarea participaţiilor va beneficia bursa de valori. Pe lângă acţiunile Petrom, la BVB se mai află Conpet, unde statul deţine 58,72% din capitalul social şi ar urma să vândă un pachet de 7,7%, respectiv 21 milioane lei la valoarea actuală. Din cele 73,68% deţinute la Transelectrica, statul va vinde un pachet de 15%, estimat la o valoare de 220 milioane lei, iar la Transgaz, unde Ministerul Economiei are 73,5%, un pachet de 15% ar putea fi înstrăinat pentru 440 milioane lei. În cazul Oil Terminal, statul ar putea vinde doar 8,6% (deţinerea este de 59,62%), contra a 14 milioane lei. Pentru terminalul de la Constanţa însă va fi nevoie de o analiză juridică, compania având statut de societate strategică.

Romgaz ar urma să fie listată la bursă, procedură care va dura cel puţin nouă luni, iar pachetul de 15% este evaluat la 57,4 milioane lei. Prin listare sau prin licitaţie deschisă vor fi vândute şi pachete de 17% de la GDF SUEZ, E.ON şi Distrigaz.

Statul poate vinde pachetele de la companiile listate la bursă prin negociere directă cu investitorii, operaţiune care se poate realiza foarte repede.
Radu Toia, director în CNVM

Transelectrica are o capitalizare de circa 1,43 miliarde lei, iar statul ar putea obţine până la 220 de milioane de lei pentru un pachet de 15% din participaţia sa de 73,6%

Transgaz valoarează 2,88 miliarde lei la cotaţia actuală, Ministerul Economiei putând vinde cu circa 440 milioane lei un pachet de acţiuni de 15% din cele 73,5% titluri deţinute în prezent

OMV Petrom este una dintre cele mai mari societăţi de la BVB, cu o capitalizare de aproximativ 19 miliarde lei. Statul ar putea obţine până la 2,4 miliarde lei pentru pachetul de 12,6%

Pentru ca forurile UE să accepte majo-rarea de capital de la CEC trebuie demonstrat că investiţia este rentabilă.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei

Păcăleala „externalizării“ unei părţi din deficitul bugetar

Deficitul bugetar ar putea fi micşorat artificial dacă noul fond de investiţii va prelua o parte din cheltuielile statului pentru proiecte de infrastructură, greu de suportat în actualele conodiţii de venituri la buget şi limitări de deficit impuse de FMI. S-ar putea însă ca  acest artificiu să nu păcălească FMI şi instituţiile europene. O încercare asemănătoare a eşuat în cazul Fondului Proprietatea, când România s-a trezit în procedură de deficit excesiv. La înfiinţarea acestuia, Guvernul a susţinut că efectele rezultate nu trebuie incluse în deficitul bugetar, fiind vorba de o corporaţie financiară şi că respectivele cheltuieli sunt „ocazionale“. Comisia Europeană nu a fost de acord, FP fiind o instituţie care acţionează în numele statului, iar cheltuielile pentru înfiinţare şi despăgubiri au fost incluse până la urmă în deficit.