Este pentru prima data in Romania cand o privatizare de o asemenea anvergura este suspendata de o instanta. Nu comentam hotararea Curtii Supreme de Justitie. Este foarte probabil ca decizia sa fie absolut justificata din punct de vedere juridic. Cu atat mai mult cu cat in orice stat de drept Justitia este independenta. Trebuie spus ca sirul contestarilor in justitie nu s-a incheiat. La 13 iulie a.c., Curtea Suprema va trebui sa decida si asupra anularii contractului de privatizare. Chiar si in aceste conditii se pot trage cateva concluzii.
Implicarea Justitiei in privatizarea societatii de tutun este discutabila. In special din cauza faptului ca suspendarea privatizarii s-a facut pe baza unor chichite tipic avocatesti. Leaf Tobacco A Michailidis a atacat faptul ca nu a avut la dispozitie certificatul de obligatii bugetare. Dar nici contracandidatul, firma InterAgro, nu a avut parte de acest document, iar cele doua firme s-au inteles sa liciteze in aceste conditii. Mai mult, obtinerea certificatului nu mai depindea de Ministerul Agriculturii (organizatorul licitatiei), ci de Ministerul Finantelor. Firma greceasa Leaf Tobacco a afirmat si ca nu a avut la dispozitie grila de punctaj. Organizatorii licitatiei sustin ca grila a fost la indemana firmelor concurente.
In materie de privatizare, oricine poate contesta orice. Experienta FPS arata acest lucru. Prin privatizare se vinde afacerea, nu halele, utilajele sau terenul. Privatizarile facute de FPS ar putea face obiectul unor interminabile procese. In felul acesta, procesul de privatizare ar avea toate sansele sa fie compromis. Departe de a fi perfecte, contractele de privatizare au un merit important: trec intreprinderile din administrarea statului in cea privata. Exemplul SNTR poate fi un precedent periculos. Sa nu uitam ca vanzarea societatii de tutun a avut un consultant de marca, un consortiu format din compania ABN Amro Romania si firma de avocatura Musat si Asociatii. Cu asemenea nume de marca, licitatia ar fi trebuit sa fie deasupra oricarui dubiu, cel putin in ceea ce priveste metodologia de desfasurare. Consultantii cu nume sunt vazuti in Romania ca niste arbitri ce fluiera corect si impartial meciul privatizarilor. De altfel, prin programul PSAL II se vor vinde 30 de mari societati comerciale prin intermediul unor banci straine de investitii. Selectarea acestora trebuie sa se faca pana la sfarsitul acestui an. Or, contestarea privatizarii SNTR poate aduce o unda de neincredere in aceasta metoda de privatizare.
SNTR a fost teatrul unei dispute. Ea a vut loc intre doi oameni de afaceri romani: Ioan Niculae si Dan Voiculescu. De altfel, contestarea privatizarii a fost pigmentata cu acuze pe care cei doi si le-au adus reciproc. Nimeni nu este perfect, in Romania. Interesanta este indarjirea cu care Dan Voiculescu se lupta pentru Tutunul Romanesc. Oricata ambitie sau orgoliu ar arunca in aceasta lupta patronul firmei lucrurile par putin ciudate. In primul rand pentru ca purtatorul de drapel al acestei dispute a fost multa vreme firma greceasca Leaf, Grivco preferand sa ramana in umbra. In al doilea rand, ironia sortii a facut ca Dan Voiculescu sa fie chiar presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.
Privatizarea tutunului are si o miza politica. Partidul lui Dan Voiculescu va sustine la alegerile din toamna PDSR. Daca sondajele de astazi se vor adeveri maine, PDSR are sanse sa castige alegerile. Si atunci, privatizarea SNTR se va putea negocia de pe cu totul alte pozitii. Din pacate, in Romania, privatizarea fie ca este facuta cu sau fara consultanti straini fie ca se face de un minister sau altul, tot miroase de la o posta a politica.
