În al doisprezecelea ceas, Guvernul nu ştie încă ce, cum şi dacă va privatiza unităţi importante din sectorul producţiei de electricitate. Această indecizie ar putea costa închiderea grupurilor energetice, conform programului de aliniere la cerinţele de mediu.
Anul 2007 nu a adus nicio clarificare în privinţa intenţiilor statului de a privatiza unităţile de producere, ba, mai mult, situaţia este cu mult mai incertă faţă de începutul anului, când măcar exista o oarecare deschidere vizavi de începerea acestui proces.
Decizia, asumată de Guvern prin strategia energetică privind constituirea unei companii energetice naţionale care să includă producători din surse termo, hidro şi nuclear, alături de societăţile de distribuţie rămase în proprietatea statului, a blocat practic întregul proces de privatizare. Dacă pentru cele trei complexuri energetice – Turceni, Rovinari şi Craiova – oficialii Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) anunţau în primăvară că vor iniţia procedurile de privatizare, după aprobarea strategiei energetice, în aşa fel încât până la jumătatea lui 2008 să înceapă deja procesul, acum nimeni din instituţie nu este în măsură să spună cum vor evolua lucrurile. De fapt, nu se ştie care dintre complexuri va fi inclus în structura companiei naţionale, care va fi scos la privatizare şi în ce mod. „Tot procesul este stopat în acest moment“, ne-au declarat surse din industria energetică. Aceasta în condiţiile în care preşedintele AVAS, Teodor Atanasiu, declara în luna mai că va scoate la privatizare toate cele trei complexuri energetice, precizând că este singura soluţie ca unităţile să mai poată funcţiona. Investiţiile pentru conformarea la cerinţele de mediu şi retehnologizarea grupurilor, la toate cele trei complexuri energetice, însumează 2,2 miliarde euro. Aceeaşi poziţie o avea şi ministrul economiei, Varujan Vosganian, care susţinea că este necesară o privatizare rapidă a celor trei producători. De altfel, raţiunea trecerii acestora din subordinea MEF în cea a AVAS a fost tocmai privatizarea. În caz contrar, nu se mai justifica acest transfer.
Cu degetele în priză
Dacă privatizarea este oprită, să vedem măcar ce se întâmplă cu compania naţională a cărei intenţie de constituire a fost anunţată recent şi pentru care a fost înfiinţată o comisie de lucru în subordinea premierului. „Nu s-a luat o decizie fermă privind constituirea acestei companii. Este numai o idee care se află în analiza Guvernului“, ne-a declarat Răzvan Orăşanu, consilierul primului-ministru. Surse din sector ne-au declarat că a avut loc o singură întâlnire a comisiei de lucru, în care s-a stabilit să se realizeze un proiect de consultanţă prin Transelectrica.
Aşa că va mai dura până va exista un răspuns clar privind oportunitatea constituirii unei astfel de companii. Incoerenţa autorităţilor vizavi de această idee reprezintă, de fapt, o modalitate subtilă de amânare a privatizării. Numai că riscurile sunt imense. Pentru multe din grupurile energetice a început numărătoarea inversă în privinţa conformării la cerinţele de mediu, iar indecizia autorităţilor nu face decât să adâncească aceste probleme. La Rovinari, de exemplu, primul termen de închidere în cazul neîndeplinirii cerinţelor de mediu la unul din grupuri este 1 ianuarie 2009. La Turceni şi Craiova, termenele încep să curgă din 2010, respectiv 2011. Grav este că nici măcar nu este asigurată finanţarea pentru o mare parte dintre aceste lucrări de mediu. „Timpii de execuţie a lucrărilor au fost deja depăşiţi şi nu există nici finanţarea. Este foarte greu să convingi un finanţator să îţi acorde credit, atâta timp cât nu ai nicio predictibilitate privind proprietarul“, a precizat un oficial al unuia dintre cele trei complexuri energetice. Într-o situaţie oarecum similară se află şi centralele aparţinând Termoelectrica, Borzeşti, Doiceşti, Brăila şi Galaţi. La aceste capacităţi au demarat procedurile de atragere a unor investitori privaţi în constituirea unor societăţi mixte la care statul să vină cu aport în natură (terenuri şi utilităţi), iar investitorul, cu banii necesari realizării unor grupuri noi. Numai că lucrurile merg foarte greu, deşi companii interesate sunt multe. La Brăila, de exemplu, se aşteaptă de mai bine de patru luni desemnarea ofertei câştigătoare dintre cele depuse de Electrabel, E.ON, şi consorţiul format din Enel şi Global Internaţional. Şi la Doiceşti şi Borzeşti se aşteaptă desemnarea ofertei câştigătoare.
De anul viitor se închid grupuri de la Termoelectrica
Până să se ia o decizie, care oricum ar mai necesita încă trei ani până la finalizarea vreunui grup nou, trebuie să le închidem pe cele existente. În primăvara anului viitor se vor închide un grup de la Doiceşti şi două de la Brăila, potrivit programului de conformare la mediu. „De asemenea, la Borzeşti ar trebui să se închidă un grup, dar se încearcă scoaterea lui din programul de conformare“, au precizat surse din sector.
Fără o decizie rapidă, România va ajunge să se confrunte cu o criză de capacităţi de producţie a energiei. Nu trebuie uitat că Turceni, Craiova şi Rovinari asigură 30% din producţia de energie la nivel naţional. Anul trecut, acestea au avut împreună o cifră de afaceri de peste 780 de milioane de euro şi un profit de 40 de milioane de euro. De ce nu se dă drumul privatizării complexurilor? Pe de o parte, din cauza forţei sindicale ce stă în spatele acestor unităţi ce includ şi minele de cărbuni. Pe de altă parte, influenţa încrengăturii de firme locale care şi-au construit afacerile pe „spatele“ producătorilor de energie este încă destul de puternică. Practic, economiile respectivelor zone sunt dezvoltate plecând de la aceste unităţi. Între timp, investitorii nu mai aşteaptă şi îşi construiesc propriile unităţi.
