Doar 48 de ore le-au trebuit managerilor Grupului Financiar Muntenia (GFM) sa reactioneze la decizia FPS de a renunta la a mai fi reprezentati in AGA si in consiliile de administratie de propriii angajati, parlamentari, functionari ai administratiei centrale sau locale, lideri de sindicat etc. Previzibilul vid de reprezentare a statului in structurile de conducere ale intreprinderilor a fost speculat prompt. Ideea este simpla: Muntenia Management (firma membra a GFM) preia in administrare un numar de societati (100-150) din portofoliul FPS, angajandu-se ca, intr-un termen convenit cu Fondul, sa-i vireze in schimb o suma stabilita de la inceput, prin contract. Suma si termenul de plata raman batute in cuie, indiferent daca intreprinderile au sau nu profit, indiferent daca apar sau nu cumparatori pentru respectivele societati.
„Pentru incheierea unui astfel de contract am pune o singura conditie: sa ni se dea libertate deplina de decizie, restul este treaba noastra”, declara Cornel Nica, vicepresedintele Muntenia Invest, societate care face parte, de asemenea, din GFM.
Exista un singur motiv pentru formularea unei asemenea propuneri: profitul. Pentru FPS, un astfel de contract echivaleaza cu o privatizare angro, la un pret prestabilit, neinfluentat de evolutia intreprinderilor sau a economiei in general, de ratingul de tara, de existenta sau nu a facilitatilor pentru investitori. Cum si cat castiga Muntenia Management este problema sa, atat timp cat plateste catre FPS tot si la timp.
Propunerea facuta FPS nu este ceva cu totul nou; in toamna trecuta, Valentin Ionescu, fostul ministru al privatizarii, si senatorul Viorel Marian Pana au elaborat un proiect de lege pentru divizarea FPS in zece fonduri inchise de investitii, care urmau sa fie administrate de societati specializate, private. Nimeni n-a auzit ca acest proiect sa fi intrat pe ordinea de zi a comisiilor parlamentare.
Mai mult ca sigur, tot atata atentie va capata si demersul GFM. Chiar daca Radu Sarbu, presedintele FPS, ar vrea sa-i dea curs, nu va fi lasat s-o faca. O data creat precedentul semnarii unui astfel de contract, mai multe societati private de administrare a investitiilor vor cere sa preia managementul unor intreprinderi din portofoliul FPS si, in scurt timp, Fondul ar ramane fara obiectul muncii. Ceea ce ar echivala cu un „adio” spus nu numai spagilor, ci si influentei politice si economice a FPS. Lucru care nu convine nici Puterii si nici Opozitiei, care spera sa revina in fruntea bucatelor, pentru a relua ceea ce a intrerupt, in 1996, echipa fostului presedinte al FPS, Emil Dima.