Directorul combinatului Oltchim, Constantin Roibu, era de nerecunoscut. Fata de atitudinea sobra si rezervata ce-l caracteriza, Roibu era martea trecuta un director stresat ce-si tampona permanent fata de transpiratie. Sosirea delegatiei oficiale, din care faceau parte premierul Adrian Nastase, ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, si ministrul industriei, Dan Ioan Popescu – a crescut si mai mult adrenalina directorului Roibu. Ceva parea in neregula. Directorul combinatului a inceput printr-o prezentare mai mult decat favorabila a Oltchim. Firesc, daca luam in calcul rolul pe care acesta il are in companie. Nefiresc, daca observam ca s-a dorit atat de mult ca imaginea sa fie pozitiva, incat Roibu a prezentat asistentei un certificat de calitate ISO 9001 care expirase in ianuarie 2002. In plus, vorbea despre un necesar de investitii de 300 de milioane de dolari si „a uitat” sa precizeze pierderile combinatului si datoriile de peste 5.000 de miliarde lei. De aceste datorii nu a uitat insa Ovidiu Musetescu. Ministrul privatizarii a taiat elanul directorului Constantin Roibu in ceea ce priveste investitiile si a anuntat ca APAPS se pregateste sa ofere la privatizare combinatul in maximum trei luni. Din acel moment, privirile directorului Roibu au ramas agatate de premierul Adrian Nastase si de Dan Ioan Popescu. Si ceea ce astepta directorul Oltchim s-a intamplat. O piesa prost regizata si la fel de prost jucata, demna de premiile Zmeura de Aur. Pentru prima data, doi membri ai cabinetului Adrian Nastase s-au contrat public. Dan Ioan Popescu a declarat ca nu este de acord cu o privatizare „grabita” a combinatului Oltchim. Ministrul industriei si-a sustinut opinia prin necesitatea integrarii Oltchim intr-o strategie a petrochimiei la nivel national. Strategie pe care, cu siguranta, doar Ministerul Industriei si Resurselor o poate face. Cand inca mai speram ca totul sa fie doar o gafa politica, premierul Adrian Nastase sustine si el pozitia ministrului industriei si il mustra pe Ovidiu Musetescu pentru tendinta de a vinde la kilogram companiile romanesti.

Oltchim s-a imprumutat prea mult

Combinatul din Valcea a inregistrat anul trecut pierderi de 230 de miliarde lei, in cea mai mare parte provenind de la societatile satelit si din penalitati pentru datorii restante. Oltchim este producator de produse anorganice(soda caustica, acid clorhidric), produse petrochimice utilizate in rafinarii si pesticide. Pentru produsele petrochimice, Oltchim detine o cota de peste 68% din piata romaneasca. Combinatul are creante de 1.312 miliarde lei si datorii de 5.211 miliarde lei. Din totalul datoriilor, 50 de milioane de dolari sunt datorii curente pentru un credit contractat pentru investitii. Desi investitiile din ultimii trei ani depasesc 130 de milioane de dolari, efectul acestora in cifra de afaceri se lasa asteptat. In termeni reali, cifra de afaceri a combinatului Oltchim a ramas constanta din 1999.
Proprietarul combinatului – statul roman – a avut trei tentative de a vinde pachetul majoritar de actiuni. Pe langa APAPS, care detine 53,2% din actiuni, mai sunt actionari Broadhurst Investments(7,4%) si SIF Oltenia(6,6%). Unul dintre actionari – Broadhurst Investments – a fost interesat sa cumpere combinatul, dar a oferit numai 200 lei/actiune. De privatizarea Oltchim s-a aratat interesat si Dan Voiculescu. Ultima oferta de privatizare a fost adjudecata in ianuarie 2000 de firma canadiana Exall Resources. Inca de la privatizare,
Exall a sustinut ca a venit prin intermediul unui consortiu care include SNG Lavalin, un grup britanic din domeniul petrochimiei – PVC Group Plc., International Finance Corporation(IFC) si BERD. Presedintele
Exall, Stephen Roman, afirma ca respectivul consortiu vrea sa investeasca la Oltchim peste 550 de milioane de dolari. Dar pentru asta a infiintat o companie – Olchim Aquisitions – prin intermediul careia dorea sa faca o oferta publica de actiuni pe piata internationala. Stephen Roman este asociat cu Frank Timis in societatea Gabriel Resources, firma care a preluat investitia in zacamantul de aur de la Rosia Montana. Intamplator sau nu, la numai cateva zile de la „incidentul” de la Valcea, ministrul industriei, Dan Ioan Popescu, a convocat o conferinta ce avea ca tema investitia de la Rosia Montana, in care sunt implicati Frank Timis si Stephen Roman. Ministrul industriei nu a pierdut ocazia de a arata impactul pozitiv al investitiei de 400 de milioane de dolari. Finantatorul acestei investitii este IFC, aceeasi institutie prinsa in consortiul pentru privatizarea Oltchim.
Parteneriatul dintre Ministerul Industriei si investitorii de la Rosia Montana lasa sa se inteleaga ca incetinirea programului de privatizare a Oltchim nu este intamplatoare. Un argument in acest sens este incapacitatea statului roman de a investi in Oltchim sute de milioane de dolari, cat are nevoie combinatul pentru rentabilizare. In plus, in aceeasi zi in care Dan Ioan Popescu afirma ca privatizarea nu trebuie facuta in pripa, reprezentantii Exall au solicitat Tribunalului Bucuresti sa aprobe amanarea datei scadente pentru prima rata din contractul de privatizare pe care APAPS l-a declarat nul. Ceea ce inseamna ca Exall nu a renuntat la combinatul de la Valcea.

Declaratii contradictorii ale directorului de la oltchim

Constantin Roibu – iunie 2000:
· „Daca il prind pe Frank Timis pe la poarta Oltchim, il dau imediat afara.”
· „Pana nu plateste, Exall nu are ce cauta in companie. Nu am timp de vizite si plimbari prin combinat, ca sa discut despre ce ar trebui facut in viitor.”
· „Exall nu este un investitor strategic, este unul financiar. Ei cauta sa atraga cat mai multi investitori, care sa vina cu bani si sa completeze suma de 150 de milioane de dolari necesara pentru investitii.”
· „Daca atrage BERD, IFC si Lavalin, normal ca am incredere in ei.”
· „Timis sa-si vada de aurul lui de la Rosia Montana. In ce-l priveste pe Stephen Roman, eu ma indoiesc ca el a fost adus in Romania de Frank Timis. Exall este totusi o firma cotata la bursa canadiana si nu cred ca va face inginerii financiare cu Oltchim.”

Constantin Roibu – aprilie 2002:
· „Oltchim are nevoie de investitii de 300 de milioane de dolari. Nu este normal ca o tara intreaga sa se bazeze pe o singura piroliza, mai trebuie construita inca una.”
· „S-ar putea realiza o colaborare mult mai buna intre Oltchim si rafinariile din cadrul Petrom.”
· Piata internationala este favorabila, cererea pentru produsele noastre (PVC -suspensie si copolimeri) este mai mare decat capacitatea de productie. Este un moment propice sa ne extindem.”