Legea privind masurile de accelerare a privatizarii a fost depusa in Parlament saptamana trecuta. Pentru acest act normativ, Guvernul si-a asumat raspunderea.
Era nevoie de o noua lege pentru grabi procesul de privatizare in Romania? Parerile analistilor sunt contradictorii. Criticii sustin ca existau legi suficiente pentru ca procesul de trecere a proprietatilor statului in maini private sa se desfasoare in ritm alert.
Pentru importanta acestui act normativ pledeaza, insa, reprezentantii Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS). Ei fac referire la societatile care au ramas in portofoliul APAPS, societati cu un grad redus de atractivitate pentru investitori, si la reticenta functionarilor APAPS de a privatiza la preturi modice.
Elementele de noutate aduse de ordonanta de urgenta sunt: „vanzarea pe un euro” si tratamentul egal al investitorilor la obtinerea de facilitati pe segmentul datoriilor catre bugetele publice.
La APAPS nu exista o monitorizare care sa arate cat din cifra de afaceri a entitatilor care functioneaza in Romania mai este inca data de companiile statului. APAPS se raporteaza la procentul detinut din totalul patrimoniului companiilor romanesti. Privind din acest unghi, participatiile APAPS in societatile comerciale reprezinta 13%, potrivit declaratiei lui George Musliu, secretar de stat la Autoritatea pentru Privatizare.
Argumentele reprezentantilor APAPS in favoarea noului act normativ se opresc la societatile din portofoliul Autoritatii.
Ultimele piese de baza se pot numara pe degetele de la o mana: BCR, Alprom, Alro, Antibiotice Iasi si actiunile ramase in proprietatea statului la Banca Romana pentru Dezvoltare – Groupe SociA