De fapt, motivul invocat de fostul director general, „prefer sa nu fiu implicat in nici un fel in privatizarea acestei companii”, pare mult mai plauzibil pentru demisie decat justificarea oficiala, privind starea de sanatate. Ioan Popa are cunostinta despre toate interesele ce au ca tinta aceasta companie si a recunoscut, de mai multe ori, ca presiunile ce se exercita din mai multe directii sunt foarte mari. Dimensiunile afacerii pe care o deruleaza SNP Petrom si conjunctura internationala sunt argumente suficiente pentru a justifica astfel de presiuni. SNP este cea mai mare companie petroliera integrata din Europa Centrala si de Est si dispune de o piata de desfacere pe masura. Singura companie din zona ce poate rivaliza cu Petrom este firma austriaca OMV, dar aceasta are un punct sensibil in aprovizionarea cu materie prima. In ceea ce priveste statul roman, decizia de privatizare a Petrom nu va fi deloc usoara. Pe de o parte, compania petroliera este cel mai mare contribuabil la bugetul statului : 36.400 miliarde lei in 2001 si 40.530 miliarde lei in 2002, sume platite integral catre buget. Din valoarea totala a bugetului in 2002, 13,7% sunt bani incasati de la o singura companie, respectiv Petrom. Privatizarea companiei inseamna pierderea controlului asupra modului consecvent in care se fac platile la buget. Cum au fost cazuri in care conducerea SNP a contestat chiar in instanta anumite calcule efectuate de Ministerul Finantelor, exista pericolul ca dupa privatizare, statul roman sa obtina si mai greu taxele si impozitele asupra carora exista semne de intrebare. Mai mult, privatizarea Petrom inseamna renuntarea la pretul de referinta pentru gaze naturale, deoarece o treime din gazele naturale consumate in Romania sunt de fapt gaze de sonda rezultate in urma procesului de extractie a titeiului. Pe de alta parte, privatizarea Petrom inseamna pentru statul roman renuntarea la o proprietate care a realizat in 2002 o cifra de afaceri de 2,3 miliarde de dolari si a exportat produse petroliere de 613 milioane de dolari, in timp ce importurile au fost doar de 459 milioane USD. De aceasta cifra de afaceri, realizata de compania petroliera, se leaga afacerile si supravietuirea a peste 1.400 de companii private din Romania, dependente direct de contractele in derulare cu SNP Petrom. Din aceasta directie provin o parte dintre presiunile exercitate la nivelul conducerii Petrom. „Timp de sase ani mi-au batut la usa zeci de mii de oameni sa-mi propuna tot felul de afaceri. Este o presiune imensa si e greu sa respingi ofertele celor care vin cu relatii la un nivel superior functiei pe care am ocupat-o”, a precizat fostul director general, Ioan Popa. Contractele in derulare intre Petrom si diversi afaceristi controversati au ridicat multe semne de intrebare si au provocat vii comentarii pe seama pagubelor produse companiei petroliere de aceste contracte.
Dar autoritatile romane nu au de infruntat doar interesele afaceristilor romani care vor pune piedici privatizarii companiei petroliere din Romania. Pe piata internationala, privatizarea Petrom este privita ca „o afacere transata la masa verde”. Exista in prezent zvonuri privind o separatie a marilor puteri politice privind implicarea in sectorul energetic din Romania. Potrivit acestor zvonuri, companiile germane se vor implica in privatizarea sectorului de energie electrica, firmele americane de talie medie vor fi favorite in sectorul petrolier, in timp ce companiile rusesti vor fi prezente in privatizarile legate de distributia gazelor naturale.
Petrom in cifre
SNP Petrom s-a constituit in 1997 ca o companie cu capital majoritar de stat, pornind de la o valoare negativa de 1,5 miliarde dolari (datoria Companiei Romane de Petrol – CRP). Capacitatea de rafinare a celor doua rafinarii din SNP – Petrobrazi si Arpechim – este de 10,5 milioane tone de titei anual, suficient pentru consumul intern, situat in prezent la aproximativ 8,7 milioane tone anual. Pe piata interna Petrom detine o cota de 60%, prin cele aproximativ 600 de puncte de desfacere. Profitul obtinut de SNP in 2002 a fost de aproximativ 100 milioane de dolari. Valoarea investitiilor realizate de Petrom in 2002 a fost de 347 milioane USD.
LUKoil si ENI raman favoriti
Analistii nu vad nume mari in ograda Petrom. Consortiul de banci de investitii desemnat de statul roman sa ajute la privatizarea Petrom a pus pe masa autoritatilor romane o lista cu 21 de companii interesate de soarta companiei nationale. Consultarea pleiadei de firme de renume mondial de pe lista pusa pe masa de Oficiul Participatiilor Statului din Industrie (OPSPI) nu spune nimic. OPSPI nu a facut decat sa ne arate ca toti jucatorii importanti au fost contactati si li s-a reamintit de privatizarea Petrom. De la Chevron Texaco la Shell, LUKoil si Eni, toata floarea cea vestita a petrolului este pusa pe tava.
Concluzia analistilor occidentali este insa fara echivoc: „E greu de crezut ca una dintre marile companii petroliere americane va veni in Romania. Cred ca o eventuala preluare se poate invarti in jurul celorlalte grupuri din regiune”, spune Alfred Deuntenick, analist la biroul din Londra al World Energy.
Deuntenick este de parere ca o eventuala discutie legata de grupurile interesate de soarta Petrom ar trebui sa se poarte in jurul a doua sau trei nume: Eni, TotalFina Elf si LUKoil, fara a se anula interesul grupului austriac OMV. Grupul italian Eni a mai fost o data interesat de privatizarea Petrom, in 1999, dar atunci italienii au oferit doar 50 de milioane de dolari pentru 30% din actiunile companiei romanesti. Eni a fost de altfel si compania de suflet a fostului manager general, Ioan Popa, pentru care a lucrat o perioada. In momentul de fata, se vorbeste foarte mult despre prietenia dintre Adrian Nastase si premierul Italiei, Silvio Berlusconi, asa ca repunerea pe tapet a interesului Eni nu poate fi negata. Francezii de la TotalFinaElf s-au numarat in ultimii ani printre partenerii Petrom pe taramul explorarii campurilor petroliere, in special a acelora din Marea Neagra. In conditiile in care compania romaneasca dispune de reserve destul de importante de titei, este de asteptat ca Elf sa-si pastreze dreptul de a se aseja la masa negocierilor. Companiile rusesti, in frunte cu LUKoil, par momentan ca sunt singurele care au bani de investit. E greu insa de crezut ca statul roman va accepta sa le paseze rusilor cvasimonopolul extractiei de petrol. Visul de marire in Romania al grupului austriac OMV este, deocamdata, legat de patronul Rompetrol, Dinu Patriciu, care s-a inscris deja pe lista pentru Petrom.
