Este vorba despre Psal II, un program care ar putea aduce Romaniei o finantare de 400 milioane de dolari.
Implementarea acestui program va fi posibila numai daca autoritatile romane vor ajunge la un acord cu Fondul Monetar International. In acelasi timp, Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) are obligatia de a continua derularea programului
Psal I, care prevede incheierea privatizarii pentru un numar de 64 de societati comerciale. Pana in prezent, din acest program doar pentru o singura societate a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare: Sidex.
In domeniul privatizarii, autoritatile romane nu au o marja prea mare de manevra in tratativele cu organismele financiare externe. Daca vor acorduri cu institutiile financiare externe, va trebui sa se conformeze cerintelor acestora. Subiecte cu potential de negociere au ramas, totusi. Unul dintre acestea este modalitatea de privatizare. Ovidiu Musetescu, ministrul APAPS, anunta recent ca intentioneaza sa obtina de la Banca Mondiala o flexibilitate in ceea ce priveste metodele de privatizare a societatilor cu capital de stat, prin renuntarea la varianta exclusiva de a negocia cu investitori strategici.
In proprietatea statului au ramas multe societati comerciale grevate de datorii. Vanzarea acestora creeaza probleme. Inglodate in datorii si lipsite de capital de lucru, aceste societati sunt dificil de pus pe masa de negociere cu investitorii. Dupa cum declara recent ministrul APAPS, aproape 130 de societati comerciale cu capital de stat, importante pentru economia romaneasca, nu functioneaza. Acest subiect a fost tinta discutiilor dintre autoritatile romane si Fondul Monetar International. Musetescu spunea, dupa intalnirea cu expertii FMI, ca reprezentantii Fondului au acceptat sa lase la latitudinea Guvernului rezolvarea acestei probleme, prin stergerea datoriilor. Desi este un punct castigat in negocierile de pana acum el nu este suficient. Si pana acum, Guvernul avea puterea de a sterge sau reesalona datorii ale societatilor incluse in programele de privatizare, dar acest lucru nu a condus la accelerarea procesului. Ministerul Finantelor isi adjudecase dreptul de a vinde actiuni contra creante, in conditii extrem de avantajoase pentru investitori. APAPS putea obtine de la Ministerul Finantelor noi grafice de plata ale datoriilor istorice si stergerea penalitatilor de intarziere.
Initiativa autoritatilor romane prezinta o serie de avantaje. Pe de o parte, privatizarea este singura sansa pentru repornirea acestor societati. Pe de alta parte, statul, Ministerul Finantelor in speta, poate incasa mai multi bani din vanzarea intreprinderilor curatate de datorii. Pretul va creste, fireste, si banii vor intra mult mai rapid in vistieria statului, decat in conditiile rezumarii APAPS la acordarea de reesalonari. Aceasta explica si clementa FMI fata de o problema ale carei efecte se rasfrang direct asupra bugetelor publice.