Au trecut 26 de ani. Degeaba. Pentru mare parte din societate de fiecare dată când apare o problemă în partea de economie administrată de stat soluția este mereu aceeași, mai mult stat. OK, există o nuanță aici.

Susținătorii intervenționismului cred că soluția o reprezintă oameni noi. Schimbăm oamenii, menținem sistemul și totul o să meargă mai bine. Dar nu merge. Nu a mers niciodată și nici nu va merge. Dacă vrem să se schimbe ceva în bine, dacă vrem școli mai bune, spitale performante, infrastructură, aer curat trebuie să schimbăm sistemul nu doar să reciclăm funcționari. Supărarea mea este mai mare cu cât văd acest reflex de a cere intervenția statului la cei mai tineri membri ai societății. Acesta este un paradox pentru că societățile tinere susțin economii libere, piața, competiția. Explicația este și mai greu de găsit dacă ne gândim că atunci când aleg pentru ei tinerii preferă să meargă “afară”, să muncească, să studieze și niciodată la stat.

Mereu aleg instituții private în țări dezvoltate unde sectorul privat este puternic. În același timp, poate inconștient, susțin un sistem intervenționist acasă. Dacă vrem să ajungem unde sunt țările în care emigrăm trebuie să permitem acelorași forțe să aloce resursele și în economia asta. Piață liberă, competiție, transparență, proprietate privată. Nu exagerez când spun că este nevoie de o revoluție a libertății economice și aceasta înseamnă că sistemul vechi, intervenționismul, trebuie să facă mulți pași înapoi.

Fără niciun dubiu, viața în România este mult mai suportabilă ca acum 26 de ani. De fapt, eliberarea de comunism a însemnat progres pentru toate țările din regiune. Chiar și pentru Moldova. Schimbarea de direcție, către economie liberă de la totalitarism, a fost benefică pentru toate țările. Dar nu toate s-au dezvolatat la fel. Diferențele observate astăzi sunt explicate de viteza cu care s-a reformat fiecare societate. Acolo unde foștii comuniști au reușit să rămână în puncte cheie din economie și societate, reforma a înaintat mai greu. În țările unde societatea a cerut ruperea de trecut, avansul economiei a fost mai rapid și nivelul bunăstării a crescut. Apariția oportunităților reprezintă cel mai important catalizator în economie. Dar oportunitățile există doar într-o societate cu economie liberă, competitivă unde drepturile individuale sunt respectate și proprietatea este sfântă. De aceea este mult mai important ca obiectivul principal al unei societăți să fie egalitatea de șanse nu egalitatea în general. Vrem să avem șansa să participăm. Atât. De restul ne ocupâm noi. Pentru a avansa ca societate trebuie să ne asigurăm că nu introducem bariere în fața unei părți din societate, dar mai ales în fața tinerilor.

Cel mai mult ne dorim libertatea când suntem tineri. Ne dorim să avem libertatea de a alege și șansa de a participa. Când suntem tineri vrem oportunități, vrem să fim lăsați să experimentăm. Să ne asumăm riscuri. Cu cât înaintăm în vârstă facem, de cele mai multe ori, din păcate, ‘lobby” pentru a menține un status quo pentru care “am muncit” din greu. Vrem să fim protejați de cineva, iar acel cineva de cele mai multe ori este statul.

Citiți continuarea pe florincitu.wordpress.com