Contribuabilul suspectat de evaziune fiscală poate evita urmărirea penală
Contribuabilul suspectat de evaziune fiscală poate evita urmărirea penală, dacă acceptă eticheta de „evazionist”. Schimbările recente din legea care vizează combaterea evaziunii fiscale au ca scop, printre altele, să simplifice modul în care statul recuperează banii pierduți din astfel de infracțiuni, pentru sume de până la 1.000.000 de euro.
Conform noii legi, contribuabilul suspectat de evaziune poate alege să plătească integral prejudiciul, la care se adaugă o sumă suplimentară și penalitățile aferente, pentru a evita să fie cercetat penal. Totuși, dacă face această plată, își recunoaște automat vina și renunță la dreptul de a-și dovedi ulterior nevinovăția și de a recupera banii plătiți. De asemenea, noua lege intră în conflict cu Codul de procedură fiscală în unele privințe și le dă inspectorilor fiscali puteri asemănătoare cu cele ale procurorilor.
Legea nr. 126/2024 privind întărirea luptei împotriva evaziunii fiscale, care modifică Legea nr. 241/2005, a intrat în vigoare pe 16 mai 2024 și introduce noi infracțiuni. De asemenea, modifică regulile legate de cazurile în care cei care comit infracțiuni scapă de pedeapsă, pentru prejudicii sub o anumită sumă, care acum a fost mărită de la 100.000 de euro la 1.000.000 de euro.
Autoritățile fiscale pot decide singure dacă cineva scapă de pedeapsă
O noutate este că autoritățile fiscale pot acum să decidă singure, fără să mai implice instanțele, dacă cineva scapă de pedeapsă. Potrivit noii legi, în cazurile de evaziune fiscală, dacă prejudiciul este sub 1.000.000 de euro și contribuabilul plătește suma datorată, plus 15%, împreună cu dobânzile și penalitățile, în termen de maximum 30 de zile de la finalizarea controlului, nu va mai fi deschis un dosar penal. Astfel, contribuabilul poate alege să plătească și să evite un proces penal.
Pe de altă parte, Codul de procedură fiscală spune că, atunci când se descoperă un prejudiciu în urma unui control fiscal (fie că e vorba de o inspecție fiscală, un control inopinat, un control antifraudă, verificarea situației financiare personale sau o verificare documentară) și există suspiciuni de evaziune fiscală, acest lucru trebuie notat într-un raport, iar cazul trebuie trimis către organele penale. Contribuabilul poate plăti sumele respective și, dacă ulterior se dovedește că nu era obligat să le plătească, le poate recupera.
Pentru a scăpa de pedeapsă, contribuabilul trebuie să plătească prejudiciul
Cu toate acestea, pentru a scăpa de pedeapsă conform noii legi, contribuabilul trebuie să plătească prejudiciul și, în plus, să recunoască la finalul controlului că a comis o faptă de evaziune fiscală. În acest caz, nu mai poate să recupereze banii plătiți, deoarece organele de justiție nu vor mai investiga dacă a existat sau nu evaziunea fiscală.
Această situație este clară în cazurile de inspecție fiscală, control inopinat, verificarea situației financiare personale și verificarea documentară, pentru că, potrivit Codului de procedură fiscală, autoritățile fiscale trebuie să sesizeze organele penale dacă suspectează evaziune fiscală. Practic, dacă autoritatea fiscală crede că există indicii de evaziune, trebuie să trimită cazul la organele penale și să oprească controlul.
Totuși, după intrarea în vigoare a Legii nr. 126/2024, obligația de a trimite cazul către organele penale ar trebui amânată până la expirarea termenului de 30 de zile, în care contribuabilul poate plăti prejudiciul, plus 15%, și dobânzile și penalitățile. Cele două legi se contrazic, ceea ce va duce la un blocaj procedural, pentru că, dacă controlul se oprește, nu se îndeplinește condiția necesară pentru aplicarea scutirii de pedeapsă, adică „finalizarea controlului de către autoritățile competente, care stabilește un prejudiciu datorat bugetului general consolidat”.
Ce se întâmplă în cazul unui control antifraudă?
În cazul unui control antifraudă, dacă se găsesc dovezi de infracțiuni, inspectorii antifraudă trebuie să trimită cazul către organele de urmărire penală printr-un raport întocmit la finalul controlului. Acest raport arată prejudiciul, dar nu emite o decizie oficială de impunere. Conform Codului de procedură fiscală, doar decizia de impunere este un act oficial care poate fi contestat în instanță. Rapoartele emise de inspectorii antifraudă, adică cele care trimit cazul mai departe, nu sunt acte administrative, ci doar dovezi.
Practic, dacă un contribuabil alege să plătească prejudiciul majorat pentru a evita pedeapsa, nu va avea niciun instrument legal pentru a dovedi că nu este vinovat de evaziune fiscală. De asemenea, nu va primi niciun act oficial pe care să-l conteste în instanță. Totuși, dacă contribuabilul nu acceptă acuzațiile de evaziune fiscală sau vrea să conteste rezultatul controlului, nu va putea beneficia de această scutire de pedeapsă.
Mai mult, atunci când un contribuabil recunoaște că a comis o infracțiune în afara cadrului legal prevăzut de Codul de procedură penală, pierde garanțiile care ar veni cu un acord oficial de recunoaștere a vinovăției. Aceste garanții includ dovada că sunt suficiente probe pentru a arăta că fapta a fost comisă și că persoana este vinovată, precum și dreptul la asistență juridică obligatorie. În plus, un astfel de acord este verificat de instanță, care confirmă legalitatea lui.
S-ar putea simplifica procesul pentru recuperarea banilor
În schimb, nici Codul de procedură fiscală și nici Legea 126/2024 nu oferă aceste garanții, lăsând contribuabilul expus la posibile interpretări greșite ale legii sau abuzuri. Astfel, această scutire de pedeapsă devine practic o recunoaștere a vinovăției pentru o infracțiune care nu va fi verificată de o instanță judiciară.
În concluzie, introducerea acestei scutiri pare să fie o modalitate de a simplifica procesul pentru recuperarea banilor, oferind contribuabililor aflați sub presiune opțiunea de a plăti prejudiciul majorat cu 15% (plus dobânzi și penalități) sau de a suporta costurile și problemele unui proces penal în care ar trebui să dovedească că sunt nevinovați, potrivit Deloitte România.
