România s-ar putea confrunta cu o gravă problemă de finanţare în ultimul trimestru, când va trebui să împrumute aproximativ 20 de miliarde de lei pentru deficitul bugetar şi ratele scadente la datoria publică.

Ministerul Finanţelor pare să fi căzut în propria capcană întinsă băncilor de pe piaţa locală, refuzând dobânzile mai mari de 7% cerute de acestea pentru titlurile de stat.  Atâta timp cât au putut finanţa deficitul bugetar din banii primiţi de la Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, însemnând 10 miliarde de lei dintr-un deficit de 18 miliarde de lei în prima jumătate a lui 2010, Finanţele şi-au permis să decline ofertele băncilor. Astfel că, în iunie au împrumutat doar 21% din suma pe care estimaseră că o vor atrage de la acestea. Aceeaşi strategie a fost aplicată şi în lunile următoare, iar din volumul anunţat de 12,6 miliarde de lei, din iulie până pe 20 septembrie, statul a luat de pe piaţa internă mai puţin de jumătate. În acest mod, pe de o parte s-au acumulat arieratele către mediul privat – plăţile întârziate către furnizorii de servicii şi bunuri pentru sectorul public -, iar pe de alta a crescut nevoia de bani pentru  acoperirea deficitului bugetar şi a ratelor scadente la datoria publică din ultimul trimestru al anului.

Analiştii economici  dezaprobă comportamentul Ministerului Finanţelor, considerând că rigiditatea faţă de ofertele investitorilor  nu înseamnă decât o expunere la riscuri şi mai mari. Prin urmare, pe măsură ce nevoia sa de bani va creşte, percepţia asupra riscului se va înrăutăţi, iar randamentele cerute de băncile locale vor fi şi mai mari.

Încredere mică, împrumuturi scumpe

Potrivit analiştilor, tentativa Ministerului Finanţelor de a fixa la7% preţul banilor împrumutaţi ignoră fluctuaţiile cererii şi ofertei din piaţă. Stabilirea acestui plafon este vag argumentată de Guvern. Pe piaţa secundară, majoritatea titlurilor de stat tranzacţionate au randamente de 7,25%, dar Finanţele spun că nu se pot ghida în funcţie de această piaţă pentru că are o lichiditate prea scăzută. În schimb, băncile susţin că randamentele pe care le cer reflectă încrederea investitorilor  în conduita Guvernului şi că, implicit, odată cu performanţele mai bune ale economiei acestea vor scădea.

În aceste condiţii, respectarea planului de austeritate bugetară convenit cu FMI rămâne principalul reper pentru investitori, iar o criză socială sau una politică ar putea pune noi presiuni asupra costului de finanţare. Totodată, refuzând ofertele băncilor, Ministerul Finanţelor nu şi-a creat o rezervă (buffer)  în trezorerie, pe care să o poată folosi în cazuri de urgenţă.

Un astfel de rol ar fi trebuit să aibă împrumutul de un miliard de euro din primăvară, obţinut prin emisiunea de eurobonduri. Însă acesta a fost folosit pentru finanţarea deficitului bugetar, alături de împrumutul extern.  Analiştii cred că statul va fi forţat să accepte randamente mai mari, asumându-şi riscurile pe care şi le-a indus prin strategia de finanţare de până acum. Chiar şi aşa, suma necesară în ultima parte a anului va fi greu de obţinut, fiind foarte mare pentru băncile locale care au deja o expunere ridicată pe titlurile de stat.

26 miliarde de lei a împrumutat statul de pe piaţa internă de la începutul anului, pentru a acoperi deficitul bugetar şi ratele scadente la datoria publică