Evolutia este periculoasa pentru ca, asa cum se intampla cu orice deficit, diferenta trebuie acoperita de undeva. Iar evolutia cursului de schimb leu/euro si scumpirea materiilor prime va adanci, probabil, acest deficit. Este normal ca o economie in expansiune, asa cum este cea romaneasca, sa consume si sa investeasca mai mult; de fapt, aceasta este chiar o premisa obligatorie pentru dezvoltare. Ar trebui, deci, sa stopam evolutia exploziva a importurilor? Sau, poate, solutia sta intr-
Evolutia este periculoasa pentru ca, asa cum se intampla cu orice deficit, diferenta trebuie acoperita de undeva. Iar evolutia cursului de schimb leu/euro si scumpirea materiilor prime va adanci, probabil, acest deficit. Este normal ca o economie in expansiune, asa cum este cea romaneasca, sa consume si sa investeasca mai mult; de fapt, aceasta este chiar o premisa obligatorie pentru dezvoltare. Ar trebui, deci, sa stopam evolutia exploziva a importurilor? Sau, poate, solutia sta intr-o strategie de marire a exporturilor, astfel incat diferenta dintre cele doua sa poata fi sustinuta fara mari probleme.
Prima ipoteza presupune mai multe posibile masuri: restrictiile aplicate importurilor (taxe vamale, contingente sau alte masuri administrative) ar putea functiona pe termen scurt. Dar Romania nu poate institui astfel de bariere pentru marfa din Uniunea Europeana, pentru ca ar incalca angajamentele privind libera circulatie a produselor. O alta idee ar fi restrictionarea creditului, pentru a reduce sursele de finantare. Asa cum s-a vazut deja, in cazul persoanelor fizice, restrictiile nu functioneaza: creditul a crescut rapid, chiar si atunci cand Banca Nationala a introdus limitari administrative. Cresterea dobanzilor nu este nici ea o idee foarte buna, in primul rand pentru ca dobanda nu actioneaza selectiv, ci afecteaza pe toata lumea deopotriva. Cu alte cuvinte, profiturile si rentabilitatea firmelor pot fi serios afectate, iar scumpirea creditelor inseamna reducerea capacitatii persoanelor fizice de a rambursa imprumuturile. Dobanzile mai mari la depozite pot reorienta banii dinspre consum spre economii, dar ar putea atrage si mai mult capital speculativ strain in Romania. Dincolo de riscurile care apar la iesirea acestui capital, simpla operatiune de convertire in lei a valutei ar insemna o apreciere in plus a leului. Leul puternic este, totusi, parte din problema, pentru ca descurajeaza exporturile. Iar deprecierea leului ar pune serioase probleme din punctul de vedere al inflatiei si al riscului pentru creditele in valuta.
Asadar, o limitare a importurilor nu numai ca ar lipsi economia de tehnologia necesara pentru cresterea productivitatii, dar ar crea si multe alte probleme in alte zone. Este evident ca mijloacele care stau la dispozitia Bancii Nationale au fost folosite aproape la limita. Intrebarea fireasca este daca Guvernul intelege acest lucru si daca s-a gandit vreun moment la o strategie care sa presupuna echilibrarea celuilalt taler al balantei: exporturile.