Intrata in al doilea an consecutiv de inertie economica, locomotiva Europei a cazut in propria-i cursa. Germania nu poate respecta deficitul bugetar impus prin Pactul de Stabilitate si Crestere. Deficitul bugetului consolidat a depasit, in 2002, cu 0,75% pragul de 3% din PIB, stabilit prin Pact. Franta se apropie si ea periculos de limita, avand un defict bugetar de 2,8% din PIB si toate sansele ca anul acesta sa treaca de 3%. Italia este in aceeasi situatie, Grecia la fel. Puteri economice de prim rang, dar si economii mai putin importante ale Uniunii Europene sunt in situatia de a fi admonestate de catre Comisia Europeana.

Disciplinarea celor mici a fost pusa la cale in 1997

Cu siguranta, in 1997, anul semnarii Pactului de Stabilitate si Crestere, Germania si Franta nu se asteptau ca economia Uniunii Europene sa-si incetineasca ritmul. Argumentul: documentul, ai carui semnatari sunt cele 12 tari din zona euro, a aparut din initiativa Germaniei. Pactul de Stabilitate si Crestere este codul de conduita fiscala europeana pe care Germania l-a impus in schimbul renuntarii la simbolul national numit „marca germana”. Printre altele, pactul limiteaza la 3% din PIB imprumuturile pe care membrii Uniunii le pot contracta, impune un anumit orizont de timp pentru atingerea echilibrului bugetar si plafoneaza datoria guvernamentala la 60% din PIB. In plin avant economic si in postura de principal contributor la bugetul Uniunii Europene, Germania se temea, la momentul respectiv, ca vecini mai cheltuitori si mai saraci ar putea submina puterea monedei unice europene indatorandu-se peste masura. Daca acest lucru s-ar fi intamplat, socul inflationist indus de conduita fiscala exagerat de relaxata a unor membri ai Uniunii ar fi atins si economia germana. Principalele tari vizate erau Irlanda si Grecia. Previziunile in ceea ce-i priveste s-au adeverit. Grecia, spre exemplu, are o datorie impresionanta, de 86% din PIB. Deficitul bugetar nu este ingrijorator doar la prima vedere. Exista temerea ca anul 2006, moment in care subventiile din partea Uniunii Europene inceteaza, va fi unul trist. Lasata fiind sa se sprijine pe ea insasi, Grecia ar putea oferi surprize neplacute, dezechilibrand moneda europeana.
Sanctiunea propriu-zisa pe care un stat membru al Uniunii Europene ar trebui sa o suporte daca violeaza Pactul de Stabilitate si Crestere nu compenseaza in nici un caz prejudiciul general adus economiei zonei euro. Amenda nu poate depasi 0,5% din PIB-ul pedepsitului si se constituie ca depozit la dispozitia Comisiei Europene. Portugalia este singura tara impotriva careia au fost demarate formalitatile greoaie de sanctionare. Germania a fost doar admonestata, dovada ca in nici un caz cei mari si puternici nu sunt pe picior de egalitate cu restul lumii.
Privite in ansamblu, evenimentele in desfasurare vin in sprijinul celor ce pretind insistent modificarea termenilor Pactului de Stabilitate si Crestere. Dar marea surpriza nu au furnizat-o Comisiei Europene tarile semnatare, ci chiar presedintele acestui organism, Romano Prodi. Intr-un interviu acordat unei publicatii franceze, Prodi, luat de val, a declarat „stiu foarte bine ca Pactul de Stabilitate este prostesc, la fel ca toate deciziile rigide. Este imperfect, avem nevoie de un instrument mai inteligent si mai flexibil”. Desi mai apoi a indulcit tonul, speriat de efectul pe care l-au avut spusele sale, un lucru este clar. Daca la varful Comisiei Europene exista dubii in ceea ce priveste eficacitatea regulilor impuse statelor membre, se pregateste o schimbare, cu atat mai mult cu cat Marea Britanie sustine ca Pactul exista doar cu numele.

Slabirea fraielor fiscalitatii este o operatiune delicata

Modificarea plafoanelor prevazute de Pact este, deocamdata, un proiect cunoscut doar economistilor de la Bruxelles. Momentul lansarii schimbarii se anunta delicat. Exista temerea generala ca economiile celor 15 tari membre ale zonei euro vor scapa din frau daca deficitul bugetar admis nu este calculat cu grija. Euro se va resimti imediat, pierzand teren fata de dolarul american.
In Romania, la fel ca in celelalte tari candidate la aderare, o modificare a termenilor Pactului de Stabilitate in sensul cresterii plafonului admis pentru deficitul bugetului consolidat ar putea fi de bun augur. Desi se abtin sa comenteze acest aspect, autoritatilor de la Bucuresti le-ar fi mult mai usor sa se incadreze, in momentul aderarii, in limitele unui deficit mai generos.

EUROPA ALTFEL

· Pana si inzestrarea locuintelor cu instalatii sanitare arata cat de mare este diferenta dintre estul si vestul continentului european. 60 de romani dintr-o suta au chiuveta si toaleta in casa.

· Maghiarii stau ceva mai bine, 87% din ei putandu-se lauda cu „performanta” de a nu fi nevoiti sa iasa noaptea in fundul curtii.

· Slovenii in schimb sunt pe picior de egalitate cu olandezii, finlandezii si austriecii, care, in proportie de 100%, au instalatii sanitare in locuinte.

pactul de stabilitate si crestere impune un deficit bugetar de maximum 3% din PIB

· Statele membre ale zonei euro, prin semnarea Pactului de Stabilitate si Crestere in 1997, s-au angajat ca printr-o politica bugetara echilibrata sa garanteze stabilitatea monedei europene si, prin aceasta, rate scazute ale dobanzii.
· Pactul defineste ca „excesive” un deficit bugetar mai mare de 3% din produsul intern brut si o datorie de 60% din PIB. Conform Pactului, fiecare tara a Uniunii Europene este obligata sa-si stabileasca obiective bugetare multi-anuale, de asa maniera incat plafonul stabilit sa nu fie depasit.
· Depasirea deficitului de 3% atrage dupa sine amendarea statului respectiv. Valoarea amenzii: 0,2% din PIB plus o suma calculata in functie de diferenta dintre deficitul real si cel stabilit prin Pact. Ea nu poate insa depasi 0,5% din PIB. Portugalia este prima tara impotriva careia CE a demarat procedura de sanctionare.