Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii s-a stins din viață joi la vârsta de 96 de ani, iar fiul ei, prințul Charles este următorul la tron. Menționăm faptul că acesta a devenit Rege imediat, chiar din momentul în care mama sa a murit.

Reuters a publicat o descriere a protocolului care formalizează înscăunarea unui nou monarh. Astfel, potrivit sursei citate, în primele 24 de ore, un Consiliu de Ascensiune este convocat cu celeritate şi se desfăşoară la St James’s Palace, reşedinţa oficială a suveranului, pentru a proclama succesorul.

Acest Consiliu este format din Consilieri Privaţi care îi sfătuiesc pe monarhi încă din perioada normandă. La momentul actual Consiliul de ascensiune este format din aproape 670 de politicieni de rang înalt. Printre aceștia se numără și premierul Liz Truss, care și-a preluat recent funcția.

În același timp, în cadrul discuțiilor vor mai fi prezenți şi episcopi ai Bisericii Anglicane cu loc în Camera Lorzilor, printre care şi Arhiepiscopul de Canterbury, alături de reprezentanţii seculari ai regatului.

Cine sunt membrii Consiliului de Ascensiune?

Trebuie menționat faptul că din Consiliu mai fac parte și Lordul Primar al Londrei, dar și funcţionari publici de rang înalt şi înalţii reprezentanţi ai celor 14 ţări şi ţinuturi ce îl recunosc pe monarh drept şef de stat.

La discuții sunt invitați toți consilierii privați, însă din cauza timpului foarte scurt în care au fost convocați, aceștia nu vor participa într-un număr atât de mare.

Menționăm faptul că în anul 1952, după moartea regelui George al VI-lea, 191 de membri au participat la Consiliul pentru Ascensiunea la tron a Elisabetei.

Consiliul care stabilește detaliile este alcătuit din două părți. Mai exact, în prima parte, Lordul Preşedinte anunţă moartea monarhului şi grefierul consiliului, Richard Tilbrook, citeşte cu voce tare textul Proclamaţiei de Ascensiune.

Ulterior, un grup de supuşi de rang înalt ai monarhului, din care fac parte membri ai familiei regale, premierul, Arhiepiscopul de Canterbury şi Edward Fitzalan-Howard, duce de Norfolk şi deţinătorul titlului de Earl Marshal – primul membru al nobilimii responsabil de organizarea ceremoniilor de stat, vor semna proclamaţia.

În momentul în care proclamația este semnată, conform procedurii prezentate de Reuters, Lordul Preşedinte cheamă la tăcere şi consiliul se ocupă de treburile rămase, aşa cum sunt răspândirea proclamaţiei şi transmiterea ordinelor privind salvele de artilerie ce vor fi trase din Hyde Park şi de la Turnul Londrei.

Când prima parte a consiliului este finalizată, protocolul spune că noua proclamaţie este citită din Galeria de Proclamaţii (Proclamation Gallery), un balcon deasupra curţii Palatului St. James, de către deţinătorul titlului de „Garter King of Arms”, în prezent David White, heraldul de rang înalt al Angliei al cărui rol ceremonial îi aduce un salariu anual de 49 de lire sterline, stabilit încă din anii 1830.

Cum se încheie procesul de înscăunare al lui Charles?

Acesta este însoţit şi de alte oficialităţi, printre care şi Ducele de Norfolk, Earl Marshal, toţi purtând ţinute ceremoniale tradiţionale. Proclamația nu este una simplă. Mai exact, aceasta este însoţită de salve de tun şi heralzii merg apoi la Mansion House din Londra şi proclamaţia este citită pe treptele de la Royal Exchange.

Proclamaţia este citită public şi în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast şi Cardiff – dar şi în alte locaţii. În ceea ce privește cea de-a doua parte a Consiliului de Ascensiune, aceasta este susţinută de noul suveran.

Pe de altă parte, nu este obligatoriu ca aceasta să urmeze imediat părţii întâi. Reuters scrie că în cea de-a doua parte participă doar Consilierii Privaţi şi ea începe cu o declaraţie personală a lui Charles cu privire la moartea Reginei.

Ulterior, Charles trebuie să rostească un jurământ cu privire la securitatea Bisericii Scoţiei, aşa cum este necesar în conformitate cu legea din 1707 prin care Scoţia s-a alăturat Angliei şi Ţării Galilor pentru a forma Marea Britanie.

Menționăm faptul că acest tip de jurământ a fost rostit în procesul de ascensiune de fiecare nou suveran, începând cu anul 1714. La final, noul monarh semnează două exemplare ale jurământului, arată Reuters.