Noua idee a procurorilor de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceea de a institui sechestru asigurator asupra a 25,8% din actiunile rafinariei Petromidia, incepe deja sa loveasca in activitatea acesteia.
Mai ales ca, din ce se aude, sechestrul asupra actiunilor ar putea sa nu fie ultimul, din moment ce paguba de 19.945 de miliarde de lei vechi, estimata de procurori, e mai mare decat valoarea la zi a actiunilor blocate pana acum.
Comunicatul Parchetului a venit ca o lovitura in plin atat pentru conducerea Rompetrol, cat si pentru micii investitori de la Bursa. Pentru primii aduce probleme serioase de imagine si potentiale dificultati de finantare. De altfel, este prima data cand Dinu Patriciu face referire chiar la o posibila inchidere a rafinariei. Investitorilor care detineau actiuni RRC, noua scadere de pret le da din nou planurile peste cap.
Ramane un mister motivul pentru care au fost alese pentru sechestru actiuni ale The Rompetrol Group (TRG), si nu bunuri ale inculpatilor. Un raspuns ar putea fi chiar cuvintele pe care se pare ca presedintele Basescu le-a rostit la o intalnire cu petrolistii, cum ca “rafinariile din Romania importa, titei in timp ce in tara se consuma produse, ceea ce duce la dezechilibrul balantei de plati”. E drept, un alt raspuns, vehiculat pe piata de capital, ar fi ca actiunile respective faceau obiectul diverselor manevre bursiere ale actionarului majoritar si foloseau la finantarea necinstita a companiilor din grup. Adevarul, insa, nu il vom putea afla decat la finalul procesului. Daca va mai exista vreun proces sau un final, bineinteles.
Viitorul pare sa fie la fel de gri pentru compania petroliera. Articolul 163 din Codul de procedura penala prevede ca “masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei”. Asadar, cu o paguba probabila de 19.945 miliarde de lei vechi si cu un sechestru asigurator de doar 5.000 de miliarde (la valoarea de piata a actiunilor), ne putem astepta ca “sezonul sechestrelor” sa nu se fi terminat. De vazut ce active urmeaza. O rezolvare mult mai eleganta putea fi, spre exemplu, ca procuratura sa supravegheze actiunile respective si, in cazul in care ele erau tranzactionate, sa ceara CNVM blocarea tranzactiei pana la lamurirea problemei. Asemanator cu ceea ce s-a intamplat la Astra Asigurari anul trecut si, mai ales, “fara sange”. Adica fara afectarea imaginii companiei. Sau chiar incheierea unei intelegeri cu TRG privind netranzactionarea lor, in interesul ambelor parti. Iar in lipsa unui raspuns din partea Parchetului, varianta ramane valabila.
Reactiile dinspre piata de capital sunt diversificate. “Problema e de ce”, spune Marius Plugaru, directorul general al Ieba Trust. “Investitorii nu stiu de ce a fost pus acest sechestru, si prin urmare nu stiu ce atitudine sa adopte. In contextul general, sechestrul se insumeaza la toata situatia incerta de pana acum si capata importanta”, completeaza el.
Dana Mirela Ionescu, presedinte Raiffeisen Capital and Investment, este mai optimista. “Saptamana trecuta a fost o reactie emotionala din partea pietei, insa lucrurile s-au schimbat deja. Sechestrul a fost pus pe actiuni care oricum nu erau in free-float. Analiza fundamentala a companiei arata bine, iar problemele de imagine nu ar trebui sa afecteze acest lucru. Creditele sunt colateralizate cu active ale societatii, si nu ale actionarilor, iar ratingul Rompetrol Rafinare este calculat pe baza rezultatelor sale. Ceea ce inseamna ca nu e nici cazul unei scumpiri a creditelor pentru rafinarie”, afirma ea.
Rezultatele respectivei masuri, ca si ale intregului scandal, se vor vedea doar in timp. La prima vedere, statul nu are mare lucru de castigat punand in pericol activitatea unei companii care, dupa ani intregi de pierderi inainte de privatizare, a ajuns pe linia de plutire si vireaza 7% din veniturile bugetului de stat. Totusi, daca rafinaria nu va fi afectata de aceste masuri, statul s-ar putea alege cu actiuni in valoare de cateva sute de milioane de euro, valorificabile imediat. Iar la cele doua ipoteze de mai sus se adauga, bineinteles, posibilitatea ca Dinu Patriciu sa fie intr-adevar vinovat, caz in care nici macar 7% din veniturile bugetare (oricum, scaderea acestora ar fi mult mai mica) nu ar justifica renuntarea la dosarul Rompetrol.
Oricum, paradoxal, desi in majoritatea cazurilor de acest fel cei invinuiti se imbolnavesc subit sau apeleaza la tot felul de trucuri avocatesti pentru a intarzia ancheta, dosarul Rompetrol nu a ajuns nici acum in fata instantei, iar cei care par sa-si doreasca mai mult asta (cel putin din declaratii) sunt invinuitii. Poate procesul propriu-zis ne va lamuri si asupra acestei ciudatenii.
B-
este ratingul pe care agentia Fitch l-a acordat grupului Rompetrol. Anul trecut, Fitch a pus sub observatie Rompetrol Group, mentinand in cele din urma ratingul. Ramane de vazut daca si acum se va intampla la fel
Printre cei mai mari contribuabili
Grupul Rompetrol se numara printre cei mai mari contribuabili din Romania, atat dupa cifra de afaceri (2,34 miliarde USD in 2005), cat si dupa contributiile la buget (730 de milioane USD). Alaturi de Rompetrol, alti mari contribuabili sunt Petrom, Electrica, Sidex, Metro, RomTelecom sau Distrigaz.
Lipsa de reactie din partea parchetului
Pana la terminarea articolului, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a gasit de cuviinta sa raspunda intrebarilor adresate. Cea mai importanta problema care ramane in ceata este cum anume s-a ajuns la estimarea unei pagube de 19.945 de miliarde de lei vechi produsa de Patriciu, Stephenson si Hart. Un fapt suspect, observat de mai toata lumea, este ca suma respectiva se apropie tare mult de valoarea datoriilor istorice ale Petromidia, convertite acum ceva vreme in actiuni. N-am reusit sa aflam nici in ce masura procurorii care instrumenteaza cazul au sau nu vreo pregatire economica si, mai ales, bursiera. Drept pentru care inca nu cunoastem daca pentru a aduce acuzatia de manipulare a pietei bursiere s-au folosit de asa ceva, sau de alte metode mai “stiintifice”, precum datul cu banul.