După un an 2015 în care sectorul construcţiilor a fost susţinut de grăbirea lucrărilor de infrastructură realizate din bani europeni pe exerciţiul financiar 2007-2013, producătorii de ciment aşteptau rezultate bune şi în 2016. În ciuda unui prim semestru pozitiv, partea a doua a anului trecut a fost un dezastru din cauza lucrărilor de infrastructură blocate şi a lipsei de finanţare pentru lucrările de reparaţii.
„Ritmul vânzărior a încetinit mult şi am asistat, pentru prima oară după recesiunea din 2008, la un consum de ciment semnificativ mai mic faţă de anul anterior, o scădere cu circa 6%“, a declarat Mihai Rohan, preşedintele Patronatului din Industria Cimentului şi Altor Produse Minerale pentru Construcţii din România (CIROM). Anul s-a încheiat cu un consum intern de ciment de circa 7,7 milioane de tone, iar producţia a scăzut cu 4,7% până la circa opt milioane de tone.
Pentru 2017, Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a estimat o creştere de 5,8% a volumului lucrărilor de construcţii, însă producătorii de ciment sunt descurajaţi de scăderea din primul trimestru al anului. Într-un scenariu optimist, Rohan se aşteaptă ca piaţa cimentului să ajungă cel puţin la nivelul anului trecut, dar prevede şi posibilitatea unei uşoare scăderi. Asta pentru că 2017 este un an dedicat sudiilor de fezabilitate pentru marile proiecte de infrastructură, ceea ce reduce şansele deschiderii de noi şantiere.
„După declaraţiile Guvernului, se fac eforturi pentru deblocarea fondurilor europene prin simplificarea şi scurtarea unor etape în faza de achiziţii publice. Cu toate acestea nu suntem foarte optimişti că mai putem recupera timpul pierdut cu contestaţiile“, menţionează preşedintele CIROM.
El mai spune că, în România, consumul de ciment este în marja de 380-400 de kilograme pe cap de locuitor, susţinut mai ales de investiţiile private şi foarte puţin de infrastructură. Comparativ, în ţările occidentale, consumul pe cap de locuitor este de circa 450-480 kg, în contextul în care marea infrastructură rutieră a fost dezvoltată şi se consumă prepondere cu întreţinerea acesteia.
Rohan aminteşte că, în perioadele în care Spania sau Portugalia lucrau la dezvoltarea infrastructurii, consumul a crescut la peste 800 kg/cap de locuitor timp de un deceniu, iar în Elveţia, când s-au construit tunelele, se consumau 1.100 – 1.200 de kilograme de ciment pe cap de locuitor.
Baza în locuinţe
Patronatul estimează că, în 2017, consumul de ciment va fi susţinut de construcţiile de locuinţe şi de clădiri comerciale (birouri, spaţii de retail, depozite). Prognozele CNP indică o creştere de 4,5% pe lucrări rezidenţiale şi de circa 3% pe cele nerezidenţiale. Comisia apreciază o creştere de 7,6% şi la construcţiile inginereşti, unde intră lucrările de infrastructură, însă patronatul nu crede că se poate atinge acest nivel.
Potrivit lui Rohan, sectorul rezidenţial este foarte dinamic şi cu o cerere nesatisfăcută de circa un milion de locuinţe, ceea ce arată un potenţial uriaş pentru producătorii de ciment. El spune că această piaţă a fost impulsionată de programul Prima Casă, de cel de reabilitare termică, de ajutoarele de stat pentru construcţia de case verzi şi de relaxarea condiţiilor de creditare. „Constatăm şi faptul că, de când dobânzile la bănci sunt foarte mici şi unele chiar negative, o serie de oameni care aveau economii le investesc în imobile fie pentru închiriere, fie pentru vânzare“, adaugă preşedintele patronatului.
După ce anul trecut fabricile marilor producători de ciment din România au fost utilizate la 70% din capacitatea instalată, în 2016 procentul a scăzut, din nou, la 64%. LafargeHolcim, CRH şi Carpatcement pot produce anual 11-12 milioane tone de ciment. Asta în condiţiile în care, HeidelbergCement, care deţine trei fabrici de ciment, are închis unul dintre cuptoarele fabricii din Bicaz, iar CRH, care are două fabrici, are închis un cuptor la unitatea de la Medgidia. Rohan spune că, dacă există cerere, acestea pot fi pornite, însă apreciază că în următorul deceniu nu va fi necesar să se construiască vreo nouă fabrică de ciment.
