'Acciza este la ora actuală de neplătit, pentru că ajunge şi la 10 lei pe litru. Vrem să se facă diferenţa între alcoolul obţinut din cereale şi alcoolul obţinut din fructe, pentru că în cazul nostru costurile sunt şi de 3-4 ori mai mari. Trebuie să trăim cu toţii. Noi nu luăm din hrana oamenilor şi a animalelor. Noi facem ţuică din fructele pe care nu le putem vinde la piaţă sau din care nu putem face magiun, ca să ne recuperăm cheltuiala. Din moşi-strămoşi facem ţuică şi ea ne mai ajută să ne ducem existenţa şi în anii în care nu avem producţie, dar şi în anii cu supra-producţie când venim la piaţa şi nu ne scoatem cheltuiala nici cu culesul fructelor şi nici cu transportul. Şi atunci, ca să trăim, mergem la butoiul de vin sau de ţuică', a declarat, pentru AGERPRES, Emil Florescu din comuna Cuca, judeţul Argeş, producătorul ţuicii de prune 'Doi ochi albaştri' sau 'Ochii lui Dobrin', marcă înregistrată la OSIM.
Florescu a participat la un târg de produse tradiţionale găzduit în week-end de Ministerul Agriculturii.
Emil Florescu deţine 13,09 hectare de teren, dintre care 4 hectare cu livezi şi restul cu fâneţe. O suprafaţă de 5,62 hectare este deja certificată în sistem ecologic , iar restul suprafeţei se află în diferite faze de conversie. Deţine o livada veche de 100 de ani, înfiinţată de bunicul său, dar a reuşit să înfiinţeze şi el unele noi. El afirmă că toţi producătorii din zonă sunt în agricultura ecologică pentru că nu folosesc chimicale, însă nu ştiu să se înregistreze.
'Eu am certificat peste 5 hectare din cele 13 pe care le deţin, iar pentru restul sunt în diferite perioade de conversie.Toţi producători din zonă sunt în agricultura ecologică, însă nu ştiu să se înregistreze. Anul 2014 a fost unul modest în ceea ce priveşte producţia de fructe din cauza ploilor, însă ne va ajuta să supravieţuim stocurile de ţuică din anii trecuţi. Noi facem anual în medie 200 de litri de ţuică de pe suprafeţele deţinute, în funcţie de producţia de fructe pe care o obţinem. (…) Acum, dacă mergeţi în comună este aproape o tragedie. Oamenii nu mai pot să întreţină livezile, stau cu ţuica în magazie de ani de zile şi nu mai unde o stocheze şi au nevoie de bani ca să întreţină livezile, să are, iar de a înfiinţa livezi noi nici nu poate fi vorba', a spus producătorul argeşean.
Acesta deţine un cazan de făcut ţuică atestat din anul 1931, moştenit de la străbunici, pentru care are o autorizaţie emisă de Ministerul Finanţelor de la acea vreme, intitulată 'Autorizaţie pentru Cazane de Fabricat Ţuică şi Rachiuri Naturale' .
Emil Florescu este sceptic şi pesimist în ceea ce priveşte obţinerea protecţiei europene pentru 'Ochii lui Dobrin' deoarece producătorii nu sunt uniţi. Ştie teoria, însă este conştient că singur nu poate pune nimic în practică.
'Ca să mă înregistrez la UE, noi trebuie să ne unim. Acum suntem la nivel de sălbatici, fiecare cu butoiaşul lui. Nu putem deveni o forţă, atâta timp cât toate drumurile sunt închise. Nu suntem competitivi în raport cu marii producători de alcool. Ca să ieşi organizat pe piaţă, ai nevoie de o bază materială puternică şi multe alte chestii bine puse la punct. Trăim într-o competiţie acerbă, trebuie să ai în spate ceva foarte serios, nu aşa, eu de la Cuca hai că mă duc şi mă înregistrez şi să vezi ce fac acolo. Dacă vreau să îmi fac nişte mofturi, şi dacă am nişte bani, aşa ca să-i cheltui şi să rămân cu o înregistrare, pot să o fac şi o să fie cam aşa: uite ţuica, nu e ţuica. Eu cred că atunci când te baţi, trebuie să te baţi. Dacă ar fi o lege prin care am putea să ne strângem cu toţii, atunci da, am deveni o forţă. Aşa văd eu lucrurile', spune Florescu.
Ţuica producătorului argeşean este o băutură alcoolică specific românească făcută exclusiv din prune, păstrată numai în butoaie de stejar sau de dud. Ţuica nu conţine zahăr sau alţi îndulcitori, aromatizanţi, ingredienţi sau coloranţi 'care să păcălească simţurile organismului uman', gustul şi aroma provenind de la prunele folosite exclusiv ca materie prima, iar culoarea de la lemnul din care a fost confecţionat butoiul.
Sursa: Ageerpres
