Laptele și produsele lactate au început anul cu o serie de noi reglementări de la Uniunea Europeană, prin care este îngreunată serios capacitatea de comercializare a producătorilor individuali. O aberație ca multe altele care vin de la UE și prin care micii producători sunt obligați să crească prețul pentru a putea achita buletinele de analiză cerute. Inclusiv la vânzarea către centrele de colectare sau unitățile de procesare a laptelui, care oricum verifică tot timpul calitatea laptelui primit.

Teoretic, măsura pare să îi favorizeze pe marii producători, fermele care au sute sau mii de vaci și care sunt obligate să mențină calitatea la un nivel ridicat. Numai că procesatorii de lapte oricum achiziționează din import cantități mari de lapte pentru a acoperi necesarul, iar o scumpire a laptelui primit de la micii fermieri locali nu ar avantaja pe nimeni.

De altfel, industria lactatelor nu se simte bine deloc. Nu mai puțin de 13 fabrici de lapte au fost închise de la începutul anului, iar la nivelul marilor producători mai avem doar opt unități de procesare, în timp ce în 2008 erau 14. Cum majoritatea producătorilor mari sunt corporații internaționale, decizia de închidere a unei fabrici este luată foarte ușor.

Fabricile se închid

Lactalis, spre exemplu, francezii care au preluat LaDorna de la Jean Valvis, au închis, anul trecut, cinci unități de procesare a laptelui. Inclusiv fabrica de brânzaturi de la Ţaga, Cluj, care avea o tradiție de 43 de ani. Iar închiderile nu fac parte din vreo strategie de retrângere a activității, francezii investind în India, spre exemplu, 250 milioane euro într-un producător din India. Dar cum activitățile din România nu sunt suficient de profitabile, compania fiind pe pierderi, este mai simplu să imporți produse. 

Francezii au mai decis, recent, și schimbarea brandului LaDorna, care se va numi President, în ciuda istoriei numelui, cel mai vechi din România post 1990. Principalii competitori ai Lactalis sunt Hochland, Friesland (marca Napolact), Bongrain (marca Delaco), Covalact (deținută de fondul SigmaBleyzer Southest European Fund IV) și Albalact.

Singurul listat la Bursa de Valori București este Albalact, de altfel ultimul jucător rămas în proprietatea majoritară a unor acționari români. Familia Ciurtin, adică Petru și Petru-Raul, deține, în nume propriu și prin intermediul unor companii cipriote, peste 43% din companie. În acționariat se mai găsește și fondul de investiții RC2 (tot cipriot), cu un pachet de 25,4%.

Cele mai importante mărci din portofoliu sunt Fulga, Zuzu, Rarăul și De Albalact, mărci sub care produce și comercializează 80 de sortimente de lapte și produse lactate. Compania a reușit, în primele nouă luni ale anului trecut, o cifră de afaceri de 307,9 milioane lei, în creștere cu 25% față de aceeași perioadă din 2012. Protiful net realizat în aceeași perioadă de ridică la 5,43 milioane lei, aproape dublu față de perioada anterioară. Profitul din exploatare s-a situat la 8,15 milioane lei, în urcare de la 6,55 milioane lei în primele trei trimestre ale 2012.

Valoarea totală a activelor imobilizate se ridică la 131,7 milioane lei, în ușoară scădere față de 2012. Dintre acestea, 92,3 milioane lei sunt imobilizări corporale, iar 38,9 milioane lei reprezintă imobilizări financiare. La sfârșitul lunii septembrie 2013, compania avea datorii ce trebuiau achitate în mai puțin de un an, în valoare de 87 milioane lei, iar datoriile scadente în mai mult de un an se ridicau la 21,9 milioane lei. Pe de altă parte, compania avea și creanțe de încasat, într-o perioadă mai mare de un an, de 56,3 milioane lei.

Dividende de 6,85 milioane lei

Cu un capital social de 65,2 mil. lei, Albalact are o capitalizare la zi de 101,7 mil. lei. Compania a oferit, anul trecut, dividende din profitul realizat în 2012, în valoare de 6,85 mil. lei. Câștigul net obținut acum doi ani s-a ridicat la 7,32 mil. lei, în urcare de la 3 mil. lei în 2011. Valoarea dividendelor e foarte bună pentru o companie listată pe Rasdaq  cu simbolul ALBZ și care ar trebui să se mute pe piața principală a BVB.

Cotația ALBZ s-a apreciat anul trecut cu 11,5%, de la 0,1389 lei la finele lui 2012 până la 0,155 lei la sfârșitul lui decembrie 2013. Puțin în comparație cu aprecierile înregistrate de indicii bursieri ai BVB, care au sărit de 20%, dar suficient pentru o acțiune care a dat și dividende de 8% din ultima valoare a 2012. Prezența pe piața Rasdaq rămâne o problemă pentru compani, lichiditatea zilnică fiind serios afectată. Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor este de câteva zeci de mii de lei. 

Chiar și așa, Albalact rămâne o acțiune de urmărit. În prezent, compania desfășoară o ofertă publică de preluare a unui pachet de 3% din acțiuni, la prețul de 0,159 lei pe titlu, nu mult peste cel din piață. Oferta publică vine în urma programului de răscumpărare pornit în octombrie 2013, care a eșuat tocmai din lipsa lichidității. Acțiunile răscumpărate vor fi oferite cu titlu gratuit către salariații companiei.

Criza nu ne-a ținut pe loc, am investit în continuare și am dezvoltat pe segmente în care am identificat perspective bune, ceea ce ne-a ajutat să ne creștem vânzările.
Irina Măndoiu, director comercial a Albalact

102 milioane lei este valoarea de piață a singului producător român de lactate, Albalact, conform capitalizării la zi