Falimentul a fost decis în ciuda rezultatelor pozitive înregistrate de companie în 2011, iar în 31 octombrie anul trecut, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat decizia de faliment, a declarat pentru Capital Remus Borza, managing partener Euro Insol, unul dintre administratorii judiciari ai uzinei ploieştene.
Producătorul a încheiat anul trecut cu un profit din exploatare de 7,3 mil. lei, comparativ cu o pierdere de 16,5 mil. lei raportată un an mai devreme, şi o cifră de afaceri de 76 mil. lei, mai mare cu 64% faţă de rezultatul din 2010.
În septembrie anul trecut, creditorul ING Bank, prin reprezentanţii săi din Olanda, a propus un plan de reorganizare pe trei ani, ce viza plata creanţelor garantate în cuantum de peste 12 mil. euro. Planul avea şi susţinerea ANAF, cel mai mare creditor garantat al Uztel. Proiectul a fost votat, cu o majoritate confortabilă de 71%, de către Adunarea Creditorilor din 22 septembrie 2011.
Judecătorii care au declarat falimentul societăţii îşi motivează decizia prin faptul că „aruncând o simplă privire asupra planului de reorganizare se observă că acesta este nici mai mult nici mai puţin decât un plan de faliment, iar nu unul de reorganizare, aspect care intră în contradicţie cu raţiunea impusă de lege pentru această instituţie juridică a reorganizării unei societăţi în dificultate“.
Atacul administratorilor
„La momentul deschiderii procedurii insolvenţei, în 6 septembrie 2010, Uztel era într-o vădită incapacitate de plată. Înregistra restanţe la plata salariilor pe ultimele cinci luni în valoare de peste trei milioane lei, restante către furnizorii de utilităţi şi materii prime coroborată cu lipsa de comenzi ceea ce a condus la încetarea producţiei, neplata impozitelor către bugetul consolidat şi a ratelor către bănci şi firmelor de leasing ceea ce a condus la popriri pe conturi şi executări de active din patrimoniul societăţii“, explică Remus Borza.
Creşterea producţiei şi a exporturilor şi recuperarea unor creanţe istorice de peste 2 mil. dolari a determinat un reviriment al societăţii pe parcursul anului trecut. La sfârşitul anului, compania a ajuns la zi cu plata tuturor datoriilor către furnizori, salariaţi şi bugete. La bugetul statului au fost făcute plăţi de 18,3 mil. lei, către salariaţi s-au virat 12,6 mil. lei, iar către furnizorii de materii prime, utilităţi şi leasing s-au plătit 32,7 mil. lei.
„Este absurd să declari falimentul unei societăţi pe profit, care este la zi cu datoriile fiscale şi comerciale, care are o lichiditate de peste 3 milioane euro şi comenzi angajate în producţie până în octombrie 2012“, susţine Remus Borza.
Acesta spune că efectele sociale şi economice negative ale falimentului Uztel vor contamina şi alte societăţi, în condiţiile în care compania este un important furnizor de echipament petrolier pentru OMV Petrom şi ROMGAZ şi furnizorul de matriţe al noilor modele Dacia.
Uztel are lansate în producţie comenzi de utilaj petrolier pentru firme de profil precum ABB Franţa, Omni Valve, General Electric şi ARRAY SUA, Peseco Scoţia, Deep Drill Olanda, Premaberg Austria, PTIF Indonezia sau Site Group Iordania.
Uztel a luat fiinţă în anul 1904, sub denumirea de Societatea Româno-Americană, iar în 1958 a fost naționalizată. În prezent compania are peste 600 de angajaţi. Acţionarii societaţii sunt Asociaţia Salariaţilor Uztel, cu un pachet de acţiuni reprezentând 83,83% şi alţi acţionari cu 16,1619%, conform datelor publicate pe Bursa de Valori Bucureşti.
