Specialistii companiei de consultanţă Wood Mackenzie au dat publicităţii luni ultimele date care arată producția de petrol din Asia este în scădere. În fapt, declinul este substanțial mai mare decât oriunde altundeva în lume.

Angus Rodger, directorul de cercetare pe regiunea Asia-Pacific a WoodMac, a declarat că producția totală din această regiune se îndreaptă în jos, în ritm vertiginos. Cu prognoze care arată că producţia de petrol în regiunea Asia-Pacific va scădea cu 1 milion de barili pe zi sau peste 13% până în 2020 – până la 6,5 milioane de b/d, de la 7,5 milioane b/d în prezent.

Aceasa este în mare măsură o consecinţă a declinului înregistrat de cei "patru mari" producători de petrol din regiunea Asia-Pacific: China, Indonezia, Malaezia şi Tailanda. În condiţiile în care domeniul a ajuns la maturitate în aceste, sunt necesare niveluri mai ridicate de investiții, pentru a menține standardele de pompare.

Însă aceste investiții au fost reduse în Asia în timpul scăderii preţurilor în ultimii ani. Iar toatre companiile petroliere de stat din China au raportat anul trecut scăderi de două cifre ale cheltuielilor de capital.

Aceste reduceri înseamnă că cele mai mari câmpuri petroliere din Asia văd acum o rată medie de scădere a producţiei de 7%. Iar cele mai mari declinuri pot fi observate şi la alte mari ţări producătoare.

Cel mai mare impact este în China, unde guvernul a admis în această săptămână că producția internă de petrol scade dramatic – iar oficialii prognozează o scădere de 7% a producței naționale până în 2020, la 4 milioane de barili pe zi.

Wood Mackenzie vede producția Chinei prăbuşindu-se şi mai mult. Compania de consultanţă prognozează o producție a Chinei de 3,5 milioane b/d în 2020.

Aceste cifre intră în consonanţă cu datele recente, care arată producția de petrol a Chinei a scăzut cu 9% în luna noiembrie 2016, comparativ cu un an mai devreme. Ceea ce sugerează că declinul producției poate avea loc într-u ritm mai rapid decât anticipa guvernul.

Acest fapt înseamnă pentru China o dependenţă crescută pentru importurile de petrol. Și ar putea determina companiile chineze să-şi securizeze noi câmpuri petroliere cu costuri mai mici în alte părţi ale lumii.