Dacă pe termen scurt cererea de petrol este acoperită, ceea ce va duce la o scădere a preţului în al doilea semestru al anului, pe termen lung, producţia va avea nevoie de investiţii masive în noi puţuri.
Preţul barilului de petrol va continua să înregistreze fluctuaţii majore şi în acest an. După 2008, când barilul a urcat până la un maxim de 150 de dolari, pentru a încheia anul la mai puţin de 50 de dolari, şi după 2009, când a urcat de la circa 30 până la 80 de dolari, nici 2010 nu se lasă, prognozele fiind pentru un maxim de 100 de dolari la jumătatea anului şi un minim de 60 de dolari spre sfârşit.
Ultimul raport al Erste Group estimează un preţ mediu al barilului în acest an de 72 de dolari. „Revenirea economiei este de necontestat, însă noi considerăm că preţul petrolului a crescut în mod exagerat”, spune Ronald Stoferle, analist materii prime în cadrul Erste Group. „Deşi cererea şi-a revenit considerabil, în special în ţările emergente, este evident că ne aflăm încă sub nivelul maxim. În plus, avem o poziţie critică faţă de încrederea oarbă în economia chineză în calitate de motor al revenirii şi creşterii economice”, adaugă acesta. Cu alte cuvinte, analiştii se aşteaptă ca în perioada următoare formarea preţului petrolului să nu mai ţină atât de mult de cerere, ci de ofertă.
Petrolul nu este ieftin în prezent
Fluctuaţiile preţului combustibililor este o consecinţă directă a cotaţiei barilului de petrol. După ieftinirile de anul trecut, preţul benzinei şi motorinei în monedă naţională la pompă s-a întors aproape la nivelul din 2007-2008 (exprimat în euro, combustibilul este încă mai ieftin datorită deprecierii leului). Fără a lua în calcul taxele şi accizele, care contribuie la rândul lor la preţul combustibililor, întrebarea care se pune în prezent este cum va evolua preţul barilului pe pieţele internaţionale.
În timp ce scumpirile şi ieftinirile din benzinării sunt foarte uşor de observat şi contabilizat, cele de pe pieţele internaţionale sunt mai greu de perceput. Din cauza cotaţiei istorice de 150 de dolari de acum doi ani, valoarea din prezent, de circa 80 de dolari, indică în mod fals un petrol ieftin. „La nivelul actual, preţul petrolului este cu peste 100% mai mare decât media de 30,9 dolari pe termen lung şi peste valoarea mediană de 24 de dolari”, se arată în raportul Erste, care a luat în calcul preţurile din 1982 până în prezent. Este adevărat că preţul de acum este suficient de scăzut pentru a nu periclita prea mult economiile încă fragile, însă raportat la media ultimilor zece-douăzeci de ani, cotaţia este semnificativ mai mare.
Preţul barilului în prezent este satisfăcător şi pentru producători. Ceea ce înseamnă că ţările care dau ţiţei, în special cele reunite în OPEC, vor controla oferta de petrol pentru a menţine cotaţia la nivelul actual. OPEC, care controlează 80% din rezervele mondiale de ţiţei, produce doar 60% din volumul total. Pentru 2010, estimările indică o majorare a cererii cu 1,4%, adică 1,2 milioane de barili pe zi, de la circa 85 de milioane în prezent. Creşterea urmează să fie acoperită în proporţie de 80% de către statele membre OPEC, ceea ce va majora influenţa pe care organizaţia o are asupra formării preţului. Creşterea prognozată este şi principalul motiv pentru care analiştii Erste consideră că preţul va urca în prima jumătate a anului pe fondul menţinerii producţiei, iar pe măsură ce va fi mărită şi cantitatea extrasă, cotaţia va scădea în consecinţă.
Irakul încearcă să îşi tripleze producţia
Aproximativ 70% din producţia zilnică de petrol din prezent provine din câmpuri petrolifere descoperite înainte de 1970. Numărul total de câmpuri se ridică la 4.000 în toată lumea, iar majoritatea produc mai puţin de 20.000 de barili pe zi, doar 3% având o capacitate mai mare de 100.000 de barili.
Estimările International Energy Agency (IEA) referitoare la costul necesar descoperirii şi producerii unui baril de petrol se ridică la 70-75 de dolari în cadrul Arabiei Saudite şi la peste 100 de dolari pentru restul lumii. Pentru a susţine cererea în creştere, IEA a calculat un necesar de investiţii de 26 trilioane dolari până în 2030, din care mai mult de jumătate ar urma să fie alocate pentru descoperirea de noi câmpuri petrolifere.
În perioada următoare, oferta de petrol ar putea fi distorsionată de producţia din Irak, ţară care deţine rezerve de 115 miliarde barili. Cum a doua rundă de obţinere a licenţelor de către companiile internaţionale pentru extracţia de ţiţei irakian a fost un succes, zece câmpuri mari fiind deja adjudecate, există şanse ca intenţiile ministrului petrolului, Hussain al-Shahristani, de majorare a producţiei zilnice, de la 2,5 milioane la 12 milioane de barili, să se adeverească.
Majorarea ar transforma Irakul în cel mai mare producător de petrol din lume. În cazul în care producţia irakiană ar creşte atât de mult, analiştii Erste nu exclud reintroducerea limitei de 3,1 milioane barili pe zi pentru irakieni.
Concluziile raportului Erste arată că, în prezent, producţia de petrol este suficientă, însă structura ofertei indică majorarea preţurilor pe termen lung. Dacă în anii ‚60 noile câmpuri susţineau 50-60% din producţie, în anii ‚90, ponderea a scăzut până la 20-25%, iar în prezent se ridică la doar 12-15%. Investiţiile în noi zone devin obligatorii mult mai repede decât se credea. Ceea ce înseamnă că, în următorii ani, scumpirea barilului este inevitabilă.
1.015 miliarde barili de petrol este rezerva mondială validată a primelor zece state producătoare, cea mai mare fiind în Arabia Saudită, cu 264 miliarde
FRONT NOU
Continentul african este următoarea zonă de luptă pentru rezervele de ţiţei. Tendinţa de asumare a unor riscuri din ce în ce mai mari permite industriei să se îndrepte către statele Africii, cu focus pe vestul continentului, unde în zona de coastă dintre Ghana şi Sierra Leone au fost descoperite recent rezerve de petrol, dar şi pe Nigeria
