Românii au cucerit piața europeană cu produse bio. Din păcate, însă, livrăm mai mult materii prime decât produse finite. Un antreprenor din Târgu-Mureș, printre primii intrați pe această piață, a reușit să ajungă la afaceri de circa 5 milioane de euro pe an din exporturi de fructe de pădure, plante medicinale și ciuperci. Ca să reușești în domeniu, trebuie însă să gândești bio, spune Dorin Dogaru (foto dreapta), patronul firmei Ecofruct.
Dorin Dogaru este primul român care a participat la BioFach, cel mai mare târg de produse bio din lume. Se întâmpla în anul 2004, când nu doar că a mers pe cont propriu la manifestare, ci a reuşit și performanța să apară în catalogul oficial al manifestării. În anii care au urmat, interesul producătorilor autohtoni pentru acest eveniment a crescut tot mai mult, iar firmele românești au început să fie prezente sub pavilion național. Mai mult, în februarie 2013, România a fost desemnată chiar „Țara Anului“ la târgul de la Nürnberg.
„România a fost foarte mediatizată. Am fost mult mai bine primiți comparativ cu alte state. Am lăsat o impresie foarte bună și datorită gamei diversificate de produse, de la dulcețuri, miere, fructe de pădure până la ciuperci și vin“, spune Dogaru, care știe cel mai bine cum s-a prezentat țara noastră și la edițiile anterioare. Dacă în 2004 aveam un singur producător la Nurenberg, în acest an au participat circa 55 de companii.
Export de materii prime
Ecofruct, firma deținută de Dorin Dogaru, se numără printre companiile pioniere în domeniul produselor bio la nivel local – a fost înființată în 2001, an în care de altfel a apărut și legislația pentru produsele bio în România. Dacă la început antreprenorul din Târgu-Mureș livra la export 100-150 de tone pe an de materii prime bio, în timp a ajuns și la cantități de 5.000 de tone, cum s-a întâmplat în 2011.
Anul trecut, livrările au fost mai mici – doar 3.000 de tone, din cauza secetei. În ce privește oferta, aceasta este destul de diversificată, de la plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci până la mere pentru industrializare sau miere, care ajung în țări precum Germania, Danemarca, Belgia, Franța, Spania sau Italia. Pe lângă produsele bio, Dogaru exportă şi produse de calitate convențională. Marele lui regret este că nu a reușit, ca de altfel marea majoritate a firmelor din domeniu, să realizeze o unitate de procesare, din lipsa banilor pentru investiție.
Speră însă să rezolve și acest aspect în viitor, conștient fiind de faptul că ar câștiga mult mai mult decât acum. Pe termen scurt, marea lui ambiție este să intre direct pe piața japoneză, și nu prin intermediul nemților, cum se întâmplă acum. Ar fi ceva spectaculos și ar dovedi încă o dată că produsele bio locale au succes pe piața mondială.