Pentru a înţelege mai exact realitatea economică administrată de regimul comunist de la Chişinău şi condiţiile care i-au împins pe locuitorii capitalei moldovene să iasă în stradă după aflarea rezultatelor, vă prezentăm mai jos o succintă analiză de ţară a Republicii Moldova.

După o perioadă de ajustări profunde în sens negativ, în anii ’90, economia Moldovei a început să prindă puteri după anul 2000, înregistrând creşteri cuprinse între 5-10% pe an. Cu toate acestea, Moldova rămâne alături de Kosovo să îşi dispute statutul de cea mai săracă ţară din Europa. Cum România nu recunoaşte independenţa Kosovo, se poate spune că Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Un nivel de trai mai ridicat decât în Moldova se poate găsi în Irak, Djibouti, Kiribati, Congo, Namibia sau Albania.

S-a ajuns ajuns aici după ce, de la proclamarea independenţei din 1991 şi până în 2000, s-a înregistrat un singur an de uşoară creştere economică. Apoi, creşterile din anii următori nu au fost de natură să recupereze decalajele faţă de celelalte ţări emergente ale Europei de Est.

Economia ţării rămâne vulnerabilă la preţul produselor petroliere (din cauza importurilor), vremea favorabilă agriculturii (din cauza importanţei exagerate a sectorului agricol) şi a sceptiscismului investitorilor străini.

Ramura ecomică cea mai importantă este agricultura ce ocupă circa 40% din PIB, Moldova depinzând foarte mult de producţia de vinuri, struguri şi mere. O pondere importantă în producţia agricolă, dar secundară, o au şi seminţele de floarea soarelui, nuci, diferite fructe, grâu, porumb fasole, apicultura.

Cele mai importante sectoare industriale ţin tot de agricultură: industria alimentară, procesarea de fructe, rafinarea zahărului, a uleiului de floarea soarelui. Un rol secundar îl are industria textilă, fabricarea mobilei sau a încălţămintei.

Investiţii
Reformarea şi privatizarea merg greu, cauzele fiind multiple. În primul rând, apetitul investitorilor internaţionali pentru Moldova este foarte scăzut, în al doilea rând guvernarea comunistă a făcut paşi mult prea timizi spre o economie de piaţă, iar gradul de corupţie şi de neprofesionalism în rândul administraţiei este la un nivel extrem de ridicat. Legislaţia este complexă, greoaie şi chiar restrictivă pentru mediul privat, infrastructura rutieră lasă mult de dorit, gradul de informatizare este unul scăzut, iar forţa de muncă bine pregătită de regulă pleacă din ţară. Din acest cumul de motive, mediul investiţional din Moldova rămâne unui neprimitor, cu grad ridicat de risc.

Comerţ
Moldova depinde foarte mult de Rusia, atât la capitolul exporturi, cât şi la importuri. Când Rusia a impus, în urmă cu câţiva ani, un blocaj asupra vinurilor produse în Moldova, exporturile ţării au scăzut vertiginos. De altfel, Moldova îşi importă tot petrolul şi gazul din Rusia.

Forţa de muncă
Deşi are oficial un şomaj destul de restrâns, în fapt locurile de muncă din Republica Moldova sunt puţine, circa 25% din populaţia activă lucrând în afara ţării. Din acest motiv, bunăstarea locuitorilor depinde şi de banii trimişi de rudele care lucrează în străinătate. Salariile din Moldova sunt destul de mici comparativ cu România. Cele mai mari venituri se obţin în domeniul financiar-bancar.

Finanţe
Izolarea financiară a ţării a fost un anul trecut un avantaj. În 2008, criza globală nu a afectat Moldova, deoarece expunerea pe pieţele internaţionale este neglijabilă. Moldova va simţi în acest an doar efecte secundare ale crizei, totul depinzând de păstrarea locurilor de muncă ale celor plecaţi în Vest şi de cererea de ţărilor CSI de produse fabricate în Moldova.

Organizaţii de liber schimb
Admiterea în CEFTA a deschis pentru ţara vecină noi perspective. În primul rând pieţele ţărilor din fosta Iugoslavie, fiind cunoscut faptul că în afară de Albania şi Moldova, restul membrilor CEFTA sunt în fapt foştii componenţi ai Iugoslaviei federale din anii ’80 (cu excepţia Sloveniei, membră UE). În al doilea rând, a conectat ţara la un sistem de liber schimb de cu specific european. Moldova este astăzi singura ţară în situaţia de a fi membră atât a unei structuri economice europene (CEFTA) cât şi a CSI. Cel puţin pe hârtie, această stare de fapt trebuia să constituie un avantaj pentru comerţ, având în vedere accesul liber pe care îl are pe o multitudine de pieţe, atât în est cât şi în vest.

În afară de CEFTA (unde a intrat mai mult ca urmare a insistenţelor României), Moldova este membru al CSI, alături de toate ţări care compuneau fosta URSS, în afară de Estonia, Letonia, Lituania (toate trei membre UE) şi de Turkmenistan. Georgia se va retrage din CSI în luna august a acestui an. Statutul de membru al CSI îi conferă pe hârtie accesul la o serie de pieţe, dar din cauza unei economii slab performante, Moldova este mai mult o piaţă de desfacere. În plus (mai corect „în minus”), prezenţa în CSI păstrează dependenţa economică faţă de Rusia.

Alegeri 2009
Acest peisaj destul de sumbru este patronat de Partidul Comunist, Moldova fiind singura ţară din fosta URSS în care comuniştii au ajuns la putere prin alegeri. Potrivit ultimelor rezultate la numărarea a circa 97% din voturi, formaţiunea comunistă a obţinut aproape jumătate din sufragii.

Regimul fiscal:
– impozit pe venit: 22% (în România: 16%)
– impozit pe profit: 18% (în România: 16%)
– TVA: 20% (în România: 19%)