Profitul imens pe care-l poate aduce ricinul cultivatorilor

Direcția Agricolă Județeană Caraș-Severin a realizat o analiză amplă a culturii de ricin, pornind de la tehnologiile de cultivare și până la estimarea profitului realizat pe hectar.

Ricinul (Ricinus communis) este cultivat în principal pentru semințele sale, care sunt extrem de bogate în ulei, conținând între 42,2% și 58,6% ulei, cu multiple aplicații în diverse industrii.

India și China sunt printre cei mai importanți producători, cu suprafețe cultivate considerabile de 880.000 ha, respectiv 220.000 ha. Producția medie mondială variază între 700 și 1.000 kg de semințe pe hectar. În România, suprafața cultivată cu această plantă a atins un vârf de 26.300 ha în 1989, însă după 1990 aceasta s-a diminuat semnificativ, ajungând practic la zero în prezent.

100 de lei kilogramul de semințe

Cultura poate aduce venituri considerabile pe hectar prin vânzarea semințelor. Semințele de ricin sunt evaluate la aproximativ 100 de lei pe kilogram, iar costurile pentru înființarea culturii nu depășesc 1.500 de euro pe hectar, din care aproximativ 1.000-1.200 de euro pe hectar reprezintă costul semințelor.

Producțiile medii obținute în România sunt de aproximativ 1.500 de kilograme pe hectar, dar potențialul soiurilor de ricin poate ajunge până la 5.000 de kilograme pe hectar. Astfel, cu o producție medie, veniturile pot ajunge la 150.000 de lei pe hectar, echivalentul a peste 30.000 de euro, din care se scad costurile de înființare a culturii, lăsând un profit net de cel puțin 28.500 de euro pe hectar.

Ricinul se clasează pe locul al doilea în grupa plantelor oleaginoase, după susan, în funcție de conținutul de ulei, scrie agrointel.ro. Uleiul este nesicativ, cu un indice de iod cuprins între 81 și 86, și are peste 200 de aplicații în diverse industrii, printre care:

  • Producția de fibre sintetice, precum rilsanul.
  • Industria pielăriei.
  • Producerea vopselelor, lacurilor și emulsiilor.
  • Industria cauciucului și a materiilor plastice.
  • Utilizare în poligrafie pentru prepararea cernelurilor și a tușurilor fine, curățarea zațurilor și a clișeelor înainte de tipărire.
  • Ca fixator de culoare.
  • Ca degresant eficient.
  • Ca lubrifiant de înaltă calitate, utilizat pentru ungerea motoarelor cu turații mari și a lagărelor cu turații mari.

Utilizările plantei sunt multiple

Ricinul este o plantă cu multiple utilizări. Şroturile rezultate după prelucrare pot fi integrate în hrana animalelor. Frunzele sunt folosite pentru hrănirea fluturilor de mătase din specia Phylosamid ricini. Tulpinile găsesc aplicații în producerea de plăci aglomerate, fabricarea hârtiei și extragerea fibrelor textile. De asemenea, ricinul este o sursă importantă de nectar și polen, fiind o plantă meliferă.

Potrivit studiilor, semințele conțin între 45,1% și 58,5% ulei, iar miezul lor între 50,7% și 72%. Acidul ricinoleic este principalul acid gras, reprezentând peste 80% din totalul acizilor grași prezenți. În plus, semințele mai conțin proteine în proporție de 15%, celuloză (peste 18%), hidrați de carbon (între 13% și 20%) și cenușă (3%). Şroturile conțin aproximativ 40% substanțe proteice, dar din cauza alcaloizilor ricină și ricinină, trebuie prelucrate prin metode speciale înainte de utilizare.

În ceea ce privește soiurile recomandate de ricin pentru climatul din România, cele mai importante sunt Dragon, Cristian, Rivlas, Safir, Teleorman, Vlașca, Safir și Smarald.