Comenzile industriei grele romanesti au facut culoar pentru transportatorii agabaritici care isi deschid reprezentante locale sase mari jucatori din sectorul transportului agabaritic isi disputa suprematia pe o piata estimata la cateva milioane de euro. Industria locala de echipamente si masini grele ii ajuta sa obtina rate ale profiturilor de pana la 30%. Cand expertii firmei de transport agabaritic Van der Vlist le-au spus ferm ca turbina, cantarind peste 380 de tone,
Comenzile industriei grele romanesti au facut culoar pentru
transportatorii agabaritici care isi deschid reprezentante locale
sase mari jucatori din sectorul transportului agabaritic isi disputa suprematia pe o piata estimata la cateva milioane de euro. Industria locala de echipamente si masini grele ii ajuta sa obtina rate ale profiturilor de pana la 30%.
Cand expertii firmei de transport agabaritic Van der Vlist le-au spus ferm ca turbina, cantarind peste 380 de tone, poate fi transportata de la Constanta la Cernavoda, reprezentantii General Electric inca pastrau o urma de indoiala. Era in noiembrie 2004, iar verdictul venea dupa mai bine de sase luni de pregatiri intense, cu zeci de oameni implicati, cu proiectari de trasee si defrisari de copaci de pe trasee.
Calculele au coincis, iar transportul a fost finalizat in doar doua zile. “A fost un transport extrem de dificil, aceasta din cauza cantitatii uriase si datorita faptului ca era o piesa compacta”, isi aminteste Klaas Scholtens, directorul regional al Van der Vlist, aratand cu degetul spre fotografia cu imensa piesa.
Dar acesta este doar unul din zecile de exemple de transporturi agabaritice realizate de principalii jucatori de pe piata. “Cel mai voluminos transport al nostru a fost cel al unor cazane de fermentatie a berii, de 6,5 metri diametru si lungi de 23 de metri, desfasurat pe ruta Braila – Targu Mures. Pentru acesta am demontat aproape tot ce se putea pentru trecerea convoiului”, povesteste George Nita, directorul general al Holleman Bucharest Special Transport.
Companiile din aceasta bransa nu se plang de lipsa clientilor. “In general, sunt firmele producatoare de confectii metalice si utilaje mari, dar apar si din alte domenii, precum industria petrolului si gazelor, din domeniul energetic sau industria navala”, spune George Nita. Dovada si numarul de transporturi efectuate numai anul trecut. “In 2005, am avut 12 proiecte mari si cel putin 75 de transporturi in fiecare luna. Costurile pentru un transport pot porni de la aproape 5.000 de euro si pot ajunge chiar si la 450.000 de euro, in cazul proiectelor mari”, spune Klaas Scholtens.
Dar si rasplata este considerabila. Potrivit datelor Ministerului de Finante, daca in 2003 Holleman avea un profit net de peste 636 milioane de lei, acesta ajunsese la 3,8 miliarde lei un an mai tarziu. Van der Vlist a raportat in 2004 un profit net de 7,6 miliarde de lei si potrivit oficialului olandez, in 2005 s-a inregistrat o crestere a profitului “cu pana la 30%”.
In total, cei sase competitori au investit, numai anul trecut, peste sapte milioane de euro pentru innoirea sau diversificarea flotei de vehicule de transport de mare tonaj. “In 2005, am cheltuit 1,2 milioane de euro in echipamente noi. Acum avem cel mai puternic remorcher din tara, de 600 de cai putere, si un trailer modular cu 144 de roti”, spune directorul general de la Holleman. Mai mult, cei de la Van der Vlist spun ca isi vor extinde reteaua si ca acum se pregatesc sa atace piata Bulgariei si cea a Ucrainei.
Totusi, transportul agabaritic nu e o afacere simpla. “Intampinam dificultati in obtinerea autorizatiilor. Firmele romanesti nu au inca trafic liber pentru Europa si ne trebuie o autorizatie pentru fiecare tara. Nu avem piese de schimb pentru trailere, iar pretul la motorina, foarte crescut, are de asemenea un impact negativ”, considera George Nita.
Dar chiar si asa, cei implicati in aceasta afacere spun ca nici situatia de piata europeana nu e mai roz. “In Olanda, din cauza infrastructurii rutiere cu multe poduri, transportul unui utilaj de sute de tone este extrem de dificil si autorizatiile costa foarte mult. Nici in Franta lucrurile nu stau mai bine. Aici ne confruntam cu o birocratie uneori imposibila, deoarece pentru fiecare regiune prin care treci cu un transport agabaritic trebuie sa obtii o alta autorizatie”, explica Klaas Scholtens.
In Romania, lucrurile se complica pe masura ce pe piata isi fac loc firme mici, care practica preturi reduse. Iar de la anul, in ringul autohton al agabariticilor vor intra si mai multe, care se vor adauga celor austriece, olandeze, germane sau ungare.
500
de tone
Atat a cantarit primul mare transport agabaritic
efectuat in Romania. Astfel, in 1998, pe ruta Bucuresti-Oltenita, isi facea aparitia un “gigant”
de peste 13 metri inaltime si aproape 12 metri latime. Pregatirea transportului a durat
mai bine de opt luni si a necesitat cheltuieli
de aproape 90.000 de euro
Transportatorii europeni, atrasi de mirajul Castigurilor
“Sunt sigur ca odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, tot mai multe firme straine specializate in transportul agabaritic vor fi atrase de piata locala, care, trebuie sa recunosc, e inca instabila.”
Klaas Scholtens, directorul regional Van der Vlist